Litera si spiritul legii

Question

Discuție deschisă în Drept civil - moşteniri, drept de proprietate şi altele

Litera si spiritul legii

Utilizator 12:29, 9 Decembrie 2014

Observ tendinta de a scapa din vedere fondul problemei, asa incat am sa incep cu „interpretarea legii”.
Va rog fiti amabili sa va puneti intrebarile si daca gresesc, corectati-ma:
1. „Daca eu am primit de la parinti in 1974 un teren pe care se gaseau niste ruine (pe care le-am reconstruit, le-am racordat la utilitati si m-am instalat in ele, iar in continuare 3-4 ani am executat diverse lucrari de constructii, iar dupa cutremurul din 1977 le-am extins si consolidat), conform definitiei legale eram in posesia terenului din 1974 sau de-abia din 1978 ?
2. Daca parintii mei nu erau proprietari, iar dupa 1974 nu aveau nici in posesie terenul de sub casa mea, puteau lasa mostenire in 2003 locuinta mea (teren si constructii), alături de locuinta lor declarata fiscal in 1952 fara acte de proprietate ? Pana cand au decedat ei aveau locuinta lor complet separata, iar eu locuinta mea, fiecare avand contractele si facturile sale la utilitati.
3. In aceste conditii, exista vre o lege care să permita deposedarea mea de propria locuinta ? Pare clar ca intrucât nu am murit (inca), iar parintii decedati (fosti vecini ai mei) nu erau si nu puteau deveni proprietari, locuinta aflata in posesia mea nu putea face obiectul nici unei mosteniri, chiar daca se afla la numai 20 m distanta de fosta locuinta a defunctilor.
4. Daca nu a cerut nimeni si nu exista temei (de drept sau de fapt) pentru admiterea unui drept de proprietate al moștenitorilor parinților mei asupra locuintei mele, putea instanta sa-l pretinda admis, anulând probele deja administrate legal? (invocand ca „autoritate de lucru judecat” o sentinta care a refuzat sa admita dreptul nostru ca posesori, sub pretext ca intre 1974 si 2009 nu s-ar fi scurs 30 de ani de posesie, intrucat 3-4 ani executam lucrari de constructii, iar din 2006 sora mea si-a dorit sa mosteneasca si locuinta mea „tulburand astfel posesia !”)
Daca veti avea amabilitatea sa verificati ce spune legea, v-as ruga sa imaginati o cale pentru ca juramantul depus de judecatori la investire (art.34 din legea 303/2004) sa nu mai fie doar un sir de vorbe. Pentru ca sunt de aceiasi parere voi cita din mesajul unui partener de discutii cu multumiri pentru sprijinul acordat:

„Rolul instanței civile nu este în nici un caz de a proteja legea ci de a o aplica la situația de fapt dovedită de părți. ..... În procesul civil se aplică cu mare strictețe principiul disponibilității părților, ceea ce înseamnă că, de cele mai multe ori, dacă părțile nu cer sau nu invocă anumite aspecte cu privire la pretențiile sau la apărările lor instanța nu are voie nici măcar să pună în discuție din oficiu anumite probleme care i s-ar părea că ar putea fi puse în discuție în acea cauză.”

Exact asta doresc si eu, si daca doriti precizari si documente (ca nu se intampla asa),va stau la dispozitie. Pentru ca eu am pierdut deja si nu mai pot face mare lucru, incerc sa conving pe cei care ar putea pune „o vorba”, undeva, candva, ca judecatorul sa fie responsabil de deciziile sale, sa respecte legea si sa impuna respectarea ei fara partinire. Parerea mea e ca se injoseste si pe el si justitia, acceptand decizii impuse „de mai sus” sau de organisme colective de conducere care nici macar n-au studiat dosarul cauzei.#-o

Răspunde Citează

4 mesaje

1032 vizualizări

2 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 19:48, 9 Decembrie 2014

Vezi răspuns

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Uzucapiune ii Va prezint o speta, pe care va rog, sa o cititi si apoi sa-mi dati un sfat: - dupa o decedata, ramin 2 copii Y si Z care mostenesc o suprafata de 1000 mp. ... (vezi toată discuția)

Act de mana din 1974, valabilitate Daca in 1974 sa incheiat un act de mana vanzare-cumparare pe baza de martori si Cod Numeric Personal ; in ziua de astazi in istantele de judecata actul ... (vezi toată discuția)

Succesiune cu probleme Buna ziua, Ca raspuns pentru problema pe care am sa o expun mai jos , rog din suflet parerea unui consultan juridic. Multumesc ! Provin ... (vezi toată discuția)

themis Utilizator · Answer 1 · 2014-12-09 12:43:03

Strict in ceea ce priveste uzucapiunea:

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
- SECTIILE UNITE –

DECIZIA Nr. IV
din 16 ianuarie 2006

Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie.

Stabilesc ca, in cazul posesiilor incepute inainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, prescriptia achizitiva asupra terenurilor nu a fost intrerupta prin intrarea in vigoare a acestor legi, astfel ca, dupa abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 si Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa constate ca au dobandit dreptul de proprietate privind terenurile respective.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica din 16 ianuarie 2006.

Cu alte cuvinte, cursul prescriptiei achizitive (uzucapiunii) nu a fost intrerupt de legile 59 si 59 din 1974.

In schimb, se pare ca posesia a fost tulburata prin actele infaptuite de sora dumneavoastra, ceea ce constituie un viciu al posesiei, aspect sub care solutia instantei pare corecta.

E, desigur, o opinie intemeiata strict pe ceea ce ati postat. Dosarul se poate sa fie mult mai complex, dar, strict sub aspectul analizat de mine, judele a solutionat corect speta.

ContSters336364 Utilizator · Answer 2 · 2014-12-09 14:15:25

Multumesc dar precizarile dvs confirma ca instanta a „perseverat in eroare” si mi-a refuzat un drept perfect admisibil legal, nu la cererea legala si intemeiata a cuiva ci „din oficiu” Poate nu a fost clara intrebarea pentru ca am tendinta spre autoironizare.
- Instanta a respins cererea posesorilor (eu si sotia) de a obtine dreptul de proprietate pretextand ca, daca executam lucrari de constructii nu aveam in posesie terenul pe care construiam. Scade 3-4 ani cat admite martorul meu ca executam lucrari si pretinde ca pretentia sorei mele ar fi intrerupt posesia (m-ar fi deposedat de locuinta) in 2006. Conform legii tulburarea posesiei produce efecte abia dupa un an de lipsa a posesiei -este si ramane lipsit ... , etc., deci interpretarea e complet falsa
Dupa aceea pretinde fara a-i cere nimeni, ca nu am dreptul nici la constructii nici la despagubire decat daca fac o noua cerere in cadrul partajului succesoral. Aceste „argumente” nu au fost enuntate de partea adversa ci de instanta din oficiu (pentru ca intai a fost solutia si apoi s-a incropit o motivare schioapa, in opinia mea penibila deontologic si ilegala juridic).
Problema devine grava cand o astfel de interpretare, e folosita in cadrul partajului succesoral (ca pretinsa autoritate de lucru judecat care ar anula probele administrate legal) pentru a include in partaj atat locuinta lasata de parintii mei cat si locuinta mea (integral si fara nici o despagubire).
Stiu ca va imaginati ca spun prostii, de aceea m-am referit la interpretarea corecta, data legii de o persoana avizata, intr-o situatie concreta, prezumata adevarata. De fapt asa e prezentata situatia si in sentinta (deci e adevarata), dar instanta uita ca posesorul e prezumat proprietar pana cand nu se dovedeste contrariul si pretinde ca eu nu am avut niciodata o casa (am 69 de ani) ci abia acum urmeaza sa mostenesc ceva ce am avut din 1974. Am fost tot acest timp in posesia propriei locuinte, deci nu a existat nici o tulburare. Problema semnalata este ca hotararea pretinde ca mi-a confiscat locuinta si a trecut-o in proprietatea mostenitorilor fara nici o cerere a lor si fara judecata legala
Mi se pare ca s-a depasit mult limita dreptei judecati si trebuie facut ceva sa nu se repete!

ContSters336364 Utilizator · Answer 3 · 2014-12-09 19:48:33

Imi cer scuze pentru revenire ! Sper ca prin:

In schimb, se pare ca posesia a fost tulburata prin actele infaptuite de sora dumneavoastra, ceea ce constituie un viciu al posesiei, aspect sub care solutia instantei pare corecta.

nu ati vrut sa spuneti ca daca eu doresc sa devin proprietarul Casei Poporului, ma adresez aceluiasi judecator si acesta va da afara parlamentarii pe motiv ca „le-am tulburat posesia”.

Inteleg si admit ca judecatorul e suveran in sala de judecata si in cauza pe care o judeca. Mi-as fi dorit chiar sa fie asa. Considerand ca se supune legii si numai legii, pentru ca nu se pronunta in numele sau ci „in numele legii” mi se parea corect sa fie mentionat si numele legii care mi-a luat casa (un articol macar din ceva concret si precis).

Dupa 7 ani de „judecate” bazate pe astfel de argumente nu rezulta de nicaieri cand au cerut moștenitorii in cauza si in ce temei ar fi putut deveni proprietarii locuintei mele, pe care au partajat-o deja.
Discutam pur teoretic pentru ca nu citeste nimeni dosarul, iar la faza de recurs (nerespinsa inca) cererea mea nu are nici o sansa datorita „mediului”.

Va multumesc inca o data pentru parerea exprimata si e de inteles de ce se abtin unii sa-mi dea dreptate. Va asigur ca, desi nu-mi foloseste, legea (daca o intreba cineva) imi dadea dreptate. E de inteles, in aceste conditii, de ce insist ca legea sa fie cu adevarat suverana !