thran a scris:
Daca nu am efectuat concediu in ultimii trei ani si imi dau demisia, angajatorul este obligat sa imi dea pe trei ani in urma?
Ar fi bine, daca este asa va rog sa imi dati si mie legea ca sa o pun in rama, sa merg la angajator sa ii dau cu ea in cap, ca sa imi dea concediu din 2011 pana in 2013, pentru ca eu am luat banii doar pentru 2014, proportional cu numarul lunilor lucrate DOAR in 2014.
Dvs. ar fi trebuit să solicitați angajatorului să vă spună potrivit cărei prevederi legale v-a plătit doar pentru concediul neefectuat în ultimul an.
După cum vi s-a spus deja, Codul muncii dispune următoarele: ”
compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.”
După cum observați, legiuitorul reglementează compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și atât. El nu vorbește nici despre concediul neefectuat în ultimul an lucrat, nici despre concediul neefectuat în ultimii doi, trei ani lucrați sau în alte perioade determinate de timp. Asta, în drept, se numește ”legea nu distinge”. În cazul de față, legea nu distinge după criteriul ”perioada de timp în care nu a fost efectuat concediul de odihnă” și nici după alte criterii. În această situație, se aplică adagiul juridic ”acolo unde legea nu distinge, nici interpretul său nu poate și nu are voie să distingă”. Angajatorul dvs. a distins și v-a dat bani doar pentru concediul aferent ultimului an lucrat, deși norma legală se referă la concediul neefectuat, prin asta înțelegându-se tot concediul neefectuat.
Prin urmare, ceea ce s-a scris în acest topic rezultă tocmai din interpretarea normei legale în discuție (art. 146, alin. 3 Codul muncii). Nu căutați texte lege pentru orice situație, ele nu există. Aveți mai jos un articol - și un extras din acesta - despre interpretarea normelor de drept civil.
Cea de-a doua regulă de interpretare logică se exprimă prin adagiul ubi tex non distinguit, nec nos distinguere debemus, adică unde legea (norma juridică) nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. în alte cuvinte, generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce distincţii pe care textul respectiv nu le conţine.
Detalii:
[ link extern ]