Nedemnitatea sucesorală este decăderea de drept a moştenitorului legal din dreptul de a culege o moştenire determinată, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din această moştenire, deoarece s-a facut vinovat de o faptă gravă faţă de cel care lasă moştenirea sau faţă de memoria acestuia.
Nedemnitatea succesorală, ca sancţiune civilă se caracterizează prin următoarele :
-se aplică numai în cazul săvârşirii faptelor expres şi limitativ prevazute de lege şi numai în domeniul moştenirii legale, textele de lege care o prevăd fiind imperative şi de strictă interpretare ;
-opereaza de drept, cel care lasă moştenirea neputaând înlatura efectele ei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa ;
-fiind o sancţiune se aplica şi produce efecte doar în privinţa autorului faptei. Faţă de alte persoane chemate de lege la moştenirea defunctului în nume propriu sau prin reprezentare, ea poate produce efecte numai în mod exceptional ;
-domeniul de aplicare a sancţiunii nu poate fi extins la alte moşteniri, nedemnul fiind înlaturat numai de la moştenirea persoanei faţă de care a săvârsit faptele, în acest sens nedemnitatea producând efecte relative ;
-sancţiunea nedemnităţii fiind prevăzută pentru faptele săvârsite cu vinovaţie, moştenitorul trebuie să fi acţionat cu discernamant, în lipsa discernământului neputându-se vorbi de vinovaţie.
Art. 655 c. civ prevede trei cazuri de nedemnitate :
a) atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea- codul civil sancţioneaza pe « condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct ».
această sancţiune civilă pe langă cea penală, se justifică prin ideea că ar fi inechitabil şi potrivnic bunelor moravuri şi ordinii publice ca o persoană, care săvârşeşte asemenea fapte grave, să fie chemată la moştenirea celui pe care la ucis sau a încercat să-l omoare.
Pentru ca un moştenitor şă fie înlaturat de la moştenire datorită acestui caz de nedemnitate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ urmatoarele condiţii : moştenitorul să fi omorât sau să fi pus în executare hotărârea de a omorî pe cel despre a carui moştenire este vorba şi moştenitorul să fi fost condamnat (penal) –în calitate de autor, coautor, instigator sau complice, pentru omor sau tentativa de omor, iar hotărârea penală de condamnare să fi rămas definitivă.
Dacă moştenitorul nu a fost comdamnat, el nu va fi nedemn, lipsind condiţia condamnării. Nedemnitatea va opera dacă moştenitorul condamnat a fost ulterior amnistiat, graţiat sau reabilitat, deoarece aceste măsuri de politică penala nu şterg intenţia de a ucide, ci numai condamnarea sau executarea pedepsei ori unele efecte secundare condamnării (interdicţii, incapacităţi si decăderi).
b) acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea-nedemnitatea intervine în cazul în care moştenitorul a facut un denunţ o plângere sau o mărturisire capitală (deci pentru fapte care ar fi putut atrage pedeapsa cu moartea) calomnioasa împotriva celui care lasă moţtenirea. Caracterul calomnios al faptei trebuie să fie constatat printr-o hotărâre penală definitivă de condamnare a moştenitorului.( pedeapsa cu moartea a fost abrogata , considerandu-se ca pedeapsa pentru acuzatia calomnioasa capitla este inlocuita cu oedeapsa detentiunii pe viata) ;
c) nedenunţarea omorului a carui victimă a cazut cel care lasă moştenirea- nu se cere o condamnare penală prealabilă.
Efectele nedemnităţii.
1) Efectele nedemnităţii faţă de nedemn- deoarece titlul de moştenitor al nedemnului este desfiinţat de la data deschiderii moştenirii, el nu va putea reclama partea sa de moştenire ce i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal, nici măcar rezerva. Partea sa va fi culeasă de cei care ar fi venit la moştenire împreună cu el sau pe care prezenţa sa i-ar fi înlăturat de la moştenire. Deci, înlăturarea de la moştenire a nedemnului va profita comoştenitorilor legali sau moştenitorilor legali subsecvenţi.
Ea poate profita şi legatarilor sau donatarilor în cazul în care nedemnul era un moştenitor rezervatar, a cărui prezenţă ar fi determniat reducţiunea liberalităţilor excesive facute de cel care lasă moştenirea. Dacă înainte de constatarea nedemnităţii nedemnul a intrat în posesia bunurilor moştenirii, va fi obligat să le restituie (împreuna cu productele dacă este cazul) persoanelor îndreptăţite, neavând nici un un temei pentru a le reţine.
Restituirea se face în principiu în natură, iar dacă restituirea în natura nu este posibilă pentru că bunul supus restituirii a pierit-fie fortuit, inclusiv din cauză de forţă majoră-sau pentru ca a fost înstrainat ori în tot sau în parte) ori pentru ca a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, nedemnul, considerat posesor de rea-credinţă şi de drept pus în întârziere de la data intrarii sale în folosinţa bunurilor moştenirii va fi obligat să plătească despăgubiri, respectiv indemnizaţia de expropriere.
Drepturile şi obligaţiile nedemnului faţă de moştenire -care au fost considerate, până la constatarea nedemnităţii, stinse prin consolidare, sau confuziune- vor produce efecte, nedemnul fiind străin faţă de moştenire cu efect retroactiv. Nedemnitatea produce efecte numai în privinţa drepturilor succesorale, iar nu şi în privinţa altor drepturi ale nedemnului care nu-şi au ca temei de dobandire moştenirea.