Va rog sa ma scuzati daca am gresit termenul (grafologic sau grafoscopic), un stiu exact diferenta dintre ele. Am sa explic.
Intr-un dosar civil, cu privire la un inscris in acte, presupus fals, o persoana a fost citata ca martor, si i s-au cerut specimene de semnaturi pentru expertiza.
Martorul a refuzat, deoarece nu e normal sa se ceara asa ceva unui martor, fara sa fie acuzat.
Se poate dispune efectuarea acestei expertize, pentru martor, folosindu-se declaratiile acestuia, fara solicitarea scrisa a unei astfel de proceduri, care sa fie adusa la cunostinta acestuia ?
Ce vreau sa spun este ca anchetatorii se pare ca-l considera suspect, dar nimeni nu vrea sa afirme oficial sau intr-u inscris acest lucru.
Va rog sa ma lamuriti asupra implicatiilor acestor aspecte pentru martor.
Dupa parerea mea e foarte simplu. Daca maine cineva prezinta un inscris cu o semnatura despre care spune ca-i apartine, o credeti? Sigur ca nu. Atunci va trebui sa ofere probe de semnatura, date in fata dvs sau a instantei care sa certifice faptul ca semnatura de pe inscrisul in cauza/mijloc de proba, ii apartine si abia atunci inscrisul va fi acceptat ca proba in proces.
Daca apar elemente care sa conduca la un fals abia atunci discutam de sesizarea instantei sau parchetului. Pana atunci se discuta despre autenticitatea semnaturii.
Puteti folosi doar expresia de expertiza grafica, pentru a evita confuzia dintre grafologic si grafoscopic.
Daca o persoana prezinta un inscris pe care este aplicata o semnatura si sustine ca este semnatura lui atunci inseamna ca isi asuma continutul actului si actul devine valabil. deci nu mai putem vorbi de un fals.
Daca aceeasi persoana prezinta un inscris si afirma ca semnatura sau scrisul de pe act nu-i apartine atunci este altceva pt ca nu isi asuma continutul actului si acel act devine fals si nu mai produce consecinte fiind lovit de nulitate. Falsul se demonstreaza prin expertiza grafica.