Nu vreau sa plece copilul de langa mine

Foarte frumos ati raspuns d-na rateodoru, am totusi o mica obiectie: la aproape 3 ani copilul abia stie vorbi, ma indoiesc ca isi poate exprima un punct de vedere obiectiv in privinta viitorului lui.

multumesc pentru parere... mi-ar fi placut sa existe o cale de mijloc, dar... mama copilului doreste copilul exclusiv acolo.. asta am incercat si eu sa-i explic ca parerea mea este ca deocamdata este prea mic pt a fi acolo, zic eu, destul de singur, avand in vedere ca ar sta la gradi de dim pana dupamasa, singur, doar cu mama pe seara... am mai auzit opinia :are mai multe posibilitati acolo decat aici.. dar stau si ma gandesc, acum, asta ii trebuie lui? e garantia succesului acolo? imi permiteti sa fiu optimist pt viitorul lui aici? sunt sigur ca se poate avea un trai decent si aici.. mai ales ca nu banii sunt totul pe lumea asta... cred ca importanta e ''bogatia sufleteasca'', in cazul asta, atat cat se poate ea.... inca eu consider ca aici i-ar fi cel mai bine copilului... tinand legatura cu mama lui, bineinteles....

Se prea poate sa convingeți și instanta ca interesul copilului e sa rămână aici.
Succes!

sper....

Cris1971 a scris:

Foarte frumos ati raspuns d-na rateodoru, am totusi o mica obiectie: la aproape 3 ani copilul abia stie vorbi, ma indoiesc ca isi poate exprima un punct de vedere obiectiv in privinta viitorului lui.

Draga domnule, cred ca s-a produs o mica confuzie. Eu nu am spus ca la 3 ani un copil poate exprima un punct de vedere, ci sa exprime ceea ce simte, adica sa spuna "imi place" sau "nu-mi place". Mutarea in Anglia este un pas major. La 3 ani un copil are un vocabular destul de variat, stie sa spuna cand ii este foame, cand ii este sete, somn, cand il doare ceva, cand vrea ceva. Dar copilul de care se vorbeste aici le spune in romana. In Anglia aici va fi o mare problema. Daca mama vrea pur si simplu sa-l ia cu ea de azi pe maine, copilul nu se va adapta. El are deja un termen de comparatie: traiul in Romania. Aici este inteles, aici i se indeplinesc dorintele cand le exprima. O situatie ar fi daca copilul ar pleca in Anglia fara sa mai aiba nicio legatura cu Romania si in acest caz de forta majora practic ar fi obligat sa se adapteze pentru ca nu exista alta alternativa si mama ar fi singura pe care o cunoaste, si alta in care va pastra legatura cu Romania, isi va vedea tatal si bunicii pe internet si la telefon, va veni sa-i viziteze. Copiii, in primii ani de viata, au mare nevoie de zona lor de comfort si de stabilitate. Este greu cand ii dai la gradinita. Incepi prin a-i duce la program scurt sa se invete cu comunitatea si cu ceilalti. Pe urma treci treptat la program normal. Dar seara copilul revine in mediul in care a trait initial. In ambele medii se vorbeste aceeasi limba, sunt aceleasi obiceiuri, se intelege cu cei din jur. Si totusi sunt atatia copii care dimineata zic: "eu azi nu vreau la gradinita". Pana la urma il convingi pentru ca se intalneste cu prietenii, pentru ca dupa-amiaza vii si-l iei si o sa mergeti in parc, pentru ca o sa faca lucruri interesante cu dna edicatoare.
Dar un copil roman intr-o comunitate straina va trebui sa lupte ca sa fie bagat in seama. Copiii in general sunt cruzi si ii izoleaza pe cei pe care ii percep mai slabi. Cand vor vedea ca el nu le poate raspunde si nu stie sa vorbeasca limba lor e posibil sa-l izoleze. In schimb daca acelasi copil merge o saptamana intai in Anglia, pe urma se intoarce in Romania, mai sta o luna, merge din nou doua saptamani si tot asa, incepe sa se obisnuiasca cu mediul, cu lumea. Poate chiar ii va placea mai mult acolo, cine stie. Dar va invata treptat limba, se va acomoda.
Cat despre viitor, nici macar noi ca adulti nu suntem capabili sa decidem ce mai bine pentru viitorul nostru; nimeni nu s-ar astepta la asta de la un copil. Dar, din pacate, la varste foarte fragede putem influenta negativ viitorul copiilor nostrii. Si va dau un singur exemplu: familiile care au plecat in Italia si Spania si au fost nevoite sa se intoarca...