AVLIL a scris:
Imi pare rau, nu mi s-a parut ca se poate contesta regula aplicabilitatii leguslatiei romanesti pe teritoriul romanesc...
Pai nu contesta nimeni. Doar ca eu interpretez legea romana ca lasandu-mi libertatea sa aleg ce lege se aplica unui contract.
Regula de care ziceam anterior are la baza nu un text de lege, ci suveranitatea statului roman care se traduce, printre altele, si in principiul aplicarii legii civile in spatiu.
Prin alte parti aceasta idee e condierata depasita, sper sa nu te superi pe mine dar eu sunt de acord ca protejarea intereselor partilor si a previzibilitatii contractului nu contravine din start suveranitatii, dimpotriva. In articolul la care fac referire mai jos o sa vezi tratata ideea asta mai pe larg.
Daca am un act despre care se sustine ca s-ar aplica legile cipriote, atunci verific daca e asa... unde? in exceptie, in legea 105.
De ce te duci la 105 daca e un contract intre doua parti romane? Asta as vrea sa imi explici, pentru ca nu inteleg defel!
Niciun drept nu permite aplicarea unei legi straine pe teritoriul ei, pentru ca regula e ca pe teritotiul unei tari se aplica legea ei. Asta inseamna suveranitate, ca nu se mai edicteaza legi pentru Transilvania din Austria sau alte imperii...
Ba sunt si care permit expres, si poti citi un caz in urmatorul articol care poate fi downloadat gratuit:
[ link extern ]
Asa cum ii spune si titlul, trateaza exact problema alegerii dreptului strain aplicabil in raporturi dintre comercianti nationali. Trateaza legea americana (care apropo, permite expres dar cu anumite limite, alegerea dreptului strain partilor conationali) si un caz emblematic in care instantele au recunoscut legea germana ca fiind aplicabila unui contract intre americani. Mi s-a parut remarcabil ca, desi legea lor impune sa existe o legatura "rezonabila" intre parti sau afacere si legea aleasa, cerinta a fost interpretata sa insemne inclusiv ca "the chosen law is particularly well-developed or [because the parties] have greater familiarity with the chosen law" (la pagina 443).
In dreptil international privat avem o groaza de principii care duc la aceeasi idee, ca dreptul la autodeterminare, deptul la egalitate (ca subiecte de drept), dreptul la suveranitate etc.
Astea fac parte din dreptul international public, nu privat, si nu vad sa aiba vreo relevanta cu situatia de care vorbim.
Daca eu, persoana fizica X, pot incheia cu persoana fizica Y un act caruia sa-i aplicam o legislatie la alegere, ce tine organul de conducere cu puteri normative locale dintr-o unitate administrativ-teritoriala sa dea, unilateral, un act prin care sa spuna ca in judetul Z se aplica legislatia... sudaneza?
Mi-e greu sa inteleg legatura. Un contract comercial nu are nimic de-a face cu actul legislativ, chiar la nivel local daca este permis. Organul ala de conducere nu se supune codului civil in activitatea sa, doi comercianti insa, da. Comerciantii nu se pot substitui legislativului ca sa edicteze normele pe care le vor ei, legislativul insa acest rol il are. Deci sunt complet ireconciliabile cele doua pozitii.
Sunt de-acord cu tine: statul isi edicteaza propriile legi in interiorul granitelor (desi asta iar tine de drept international public, nu privat). Dar cata vreme statul asta nu imi interzice mie sa fac ceva, atunci inseamna ca ma lasa sa fac. Sper ca si asta e tot un principiu, ca altfel revolutionam TGD.