avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 789 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Cafeneaua avocaţilor Contract intre persoane romane, lege straina ...
Discuție deschisă în Cafeneaua avocaţilor

Contract intre persoane romane, lege straina aplicabila. E posibil?

Salut,

Ce parere aveti, doua persoane romane care incheie un anumit contract in Romania, pot prevedea ca legea aplicabila este legea unui alt stat? Nu vorbim si de competenta, pe care o consider momentan irelevanta, ci doar despre legea aplicabila solutionarii litigiului.

Am sa spun si faptul ca ICCJ a decis mai demult ca nu se poate, motivand ca raportul juridic nu contine elemente de extraneitate.

Secţia comercială, decizia nr.1167 din 15 martie 2007:
În mod eronat, instanţele au admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti române, apreciind greşit că pricina vizează un raport de drept internaţional privat cu privire la care părţile contractuale pot, în temeiul principiului lex voluntatis, să aleagă prin acordul lor, lex contractus, şi instanţa judecătorească având competenţa soluţionării eventualelor litigii, făcând astfel o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr.105/1992, ale art.5 şi 969 C. civ.

Potrivit art.1 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, această lege se aplică numai raporturilor de drept internaţional privat, care, conform alineatului 2, sunt „raporturi civile, comerciale, de muncă, de procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate”.

Mai mult, numai în cazul contractului cu element de extraneitate, părţile pot alege prin consens legea aplicabilă condiţiilor de fond şi efectelor acestuia, aşa cum prevăd dispoziţiile art.73 din Legea nr.105/1992.

Cât priveşte convenţia de prorogare voluntară de competenţă în favoarea unei instanţe judecătoreşti străine, ea operează numai cât priveşte un litigiu născut în legătură cu un raport de drept internaţional privat şi numai dacă instanţa aleasă de părţi nu este necompetentă, în mod absolut, aceasta fiind o cerinţă de fond ce rezultă din economia dispoziţiilor art.148-150 din Legea nr.105/1992.
Cauza de faţă priveşte un litigiu născut în legătură cu un contract de antrepriză, încheiat şi executat în România, între două societăţi comerciale, persoane juridice de naţionalitate română [...]

Faţă de aceste dispoziţii de lege, ambele părţi la contractul de antrepriză în cauză sunt persoane juridice de naţionalitate română, astfel că menţionatul contract şi amendamentele la acesta, încheiate la Bucureşti şi executate la Bucureşti [...] nu cuprind nici un element de extraneitate care să atragă un conflict de legi şi să facă incidente dispoziţiile Legii nr.105/1992, cum, în mod greşit, au reţinut instanţele de fond şi de apel.

Principiul lex voluntatis este un principiu conflictual care operează numai cu privire la raporturile de drept internaţional privat, respectiv cu privire la contractul având un element de extraneitate care face posibilă supunerea respectivului contract concomitent la cel puţin două sisteme de drept naţional diferite, ipoteză în care părţile din contractul în cauză pot alege, de comun acord, legea care să reglementeze fondul şi efectele acelui contract. O asemenea facultate nu se recunoaşte părţilor la un contract care nu are elemente de extraneitate, fiind supus, deci, unui singur sistem de drept.

De asemenea, potrivit dreptului român contractele au putere de lege, între părţile contractante dacă au fost „legal făcute” (art.969 C. civ.); dacă s-au încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, iar, prin contracte nu se poate deroga de la legile care interesează ordinea publică (art.5 C.civ).
Cum normele reglementând competenţa instanţelor judecătoreşti sunt norme de ordine publică (art.159 C. proc. civ.), părţile la un contract supus exclusiv dreptului român nu pot conveni să supună un posibil litigiu născut în legătură cu acel contract unei instanţe judecătoreşti străine, cu excluderea competenţei instanţelor române.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, clauza prevăzută în art.20 din amendamentul nr.1 la contractul de antrepriză, prin care părţile la contract, societăţi comerciale de naţionalitate română, au convenit să supună contractul lor legii engleze şi să supună şi eventualele litigii născute în legătură cu acest contract unei instanţe judecătoreşti engleze, este lovită de nulitate.


De asemenea, nu este relevant faptul ca dupa aceasta decizie a fost publicat Regulamentul Roma I, deoarece si acela se aplica tot contractelor cu elemente de extraineitate, deci nu este cazul.
Eu cred ca legea straina se aplica tocmai pentru ca legea nationala permite (mai zis, nu interzice). Daca imi arata cineva o prevedere legala cu privire la raporturi intre nationali, si care sa spuna ca nu e permisa alegerea legii straine, imi retrag cuvintele.
Pe langa legi mai exista si niste principii de drept. Unul am incercat sa-l aduc in discutie, fara succes.
Imi pare rau, nu mi s-a parut ca se poate contesta regula aplicabilitatii leguslatiei romanesti pe teritoriul romanesc...
Regula de care ziceam anterior are la baza nu un text de lege, ci suveranitatea statului roman care se traduce, printre altele, si in principiul aplicarii legii civile in spatiu.
INvatat pe la TGD si la inceputurile civilului, nu cunosc persoane care sa fi contestat pana in prezent ca suveranitatea nu inseamna ca pe terirotiul tarii X se aplica legile edictate de tara X. :O
Imi e greu sa inteleg, e atat de banal...
A se vedea si aplicarea legii in ambasadele romanesti etc.

N-am sa scriu prea multe, dar asta e regula: in interiorul granitelor, un stat isi stabileste propriile legi.
Asta are o consecinta interna si una externa, de aceea ajung eu la legea 105. Dar poate aveti dreptate, poate ma duc prea departe.
Oricum, principiul are ca urmari in dreptul intern ca se aplica legile autoritatilor centrale pe intreg teritoriul tarii, iar local se aplica normele date de autoritatile locale.
Daca am un act despre care se sustine ca s-ar aplica legile cipriote, atunci verific daca e asa... unde? in exceptie, in legea 105. Ok, poate ca nu ar trebui sa ajung la verificarea indeplinirii altor conditii decat aceea a elementului de extraneitate. Exista el? nu, atunci nu se aplica legea 105, ci continui cu principiul teritorialitatii legii, deci se aplica dreptul roman.
Exact cum spuneti si voi, nu se aplica. Deci ramane regula de aplicat.
Niciun drept nu permite aplicarea unei legi straine pe teritoriul ei, pentru ca regula e ca pe teritotiul unei tari se aplica legea ei. Asta inseamna suveranitate, ca nu se mai edicteaza legi pentru Transilvania din Austria sau alte imperii...

In dreptil international privat avem o groaza de principii care duc la aceeasi idee, ca dreptul la autodeterminare, deptul la egalitate (ca subiecte de drept), dreptul la suveranitate etc. Ele nu sunt foarte bine reglementate, se vorbeste ba de egalitate suverana, ba de egalitate punct, ba de independenta care se confunda pe alocuri cu suveranitatea in definitie si efecte...
Cert e ca din suveranitate face parte atat dreptul de a avea o anumita politica externa, sociala, economica... cat si dreptul de a exercita puterea si de a-si determina sistemul juridic aplicabil...
Prin Carta ONU gasim ceva principii, nu mai retin de sunt toate, oricum nu sunt toate formele in care le intalnim si nu sunt detaliate, adica definite efectiv...
Asta a facut pe de-o parte doctina, pe de alta practica... tot ea fiind cea care a adis exceptiile de la suveranitatea statelor sau, mai bine zis, stirbirea voluntara a acestor suveranitati prin crearea unor institutii suprastatale cu efecte si influiente in drepturile interne... =D>
Teritoriul unui stat si suveranitatea au fost legate dintotdeauna, teritoriul fiind singura chestiune palpabila de care poate fi legata suveranitatea, ea fiind "exercitata" in interiorul granitelor, frontierelor unui stat (de principiu, ca sunt si ambasadele etc.).

O alta problema:
Daca eu, persoana fizica X, pot incheia cu persoana fizica Y un act caruia sa-i aplicam o legislatie la alegere, ce tine organul de conducere cu puteri normative locale dintr-o unitate administrativ-teritoriala sa dea, unilateral, un act prin care sa spuna ca in judetul Z se aplica legislatia... sudaneza?
Caci, asa cum nu exista interziceri pentru persoana fizica, nu exista nici pentru celelalte persoane, nu? Iar Judetul Z poate lua o astfel de decizie, oare, prin organele imputernicite sa decida in interiorul sau?
Sau scrie pe undeva ca nu se poate deroga de la legea romana pe teritoriul roman? :-/
Ultima modificare: Luni, 22 Iunie 2009
Cabinet de avocat Liliana Grădinaru, Avocat
AVLIL a scris:
Imi pare rau, nu mi s-a parut ca se poate contesta regula aplicabilitatii leguslatiei romanesti pe teritoriul romanesc...

Pai nu contesta nimeni. Doar ca eu interpretez legea romana ca lasandu-mi libertatea sa aleg ce lege se aplica unui contract.

Regula de care ziceam anterior are la baza nu un text de lege, ci suveranitatea statului roman care se traduce, printre altele, si in principiul aplicarii legii civile in spatiu.

Prin alte parti aceasta idee e condierata depasita, sper sa nu te superi pe mine dar eu sunt de acord ca protejarea intereselor partilor si a previzibilitatii contractului nu contravine din start suveranitatii, dimpotriva. In articolul la care fac referire mai jos o sa vezi tratata ideea asta mai pe larg.

Daca am un act despre care se sustine ca s-ar aplica legile cipriote, atunci verific daca e asa... unde? in exceptie, in legea 105.

De ce te duci la 105 daca e un contract intre doua parti romane? Asta as vrea sa imi explici, pentru ca nu inteleg defel!

Niciun drept nu permite aplicarea unei legi straine pe teritoriul ei, pentru ca regula e ca pe teritotiul unei tari se aplica legea ei. Asta inseamna suveranitate, ca nu se mai edicteaza legi pentru Transilvania din Austria sau alte imperii...

Ba sunt si care permit expres, si poti citi un caz in urmatorul articol care poate fi downloadat gratuit: [ link extern ]
Asa cum ii spune si titlul, trateaza exact problema alegerii dreptului strain aplicabil in raporturi dintre comercianti nationali. Trateaza legea americana (care apropo, permite expres dar cu anumite limite, alegerea dreptului strain partilor conationali) si un caz emblematic in care instantele au recunoscut legea germana ca fiind aplicabila unui contract intre americani. Mi s-a parut remarcabil ca, desi legea lor impune sa existe o legatura "rezonabila" intre parti sau afacere si legea aleasa, cerinta a fost interpretata sa insemne inclusiv ca "the chosen law is particularly well-developed or [because the parties] have greater familiarity with the chosen law" (la pagina 443).


In dreptil international privat avem o groaza de principii care duc la aceeasi idee, ca dreptul la autodeterminare, deptul la egalitate (ca subiecte de drept), dreptul la suveranitate etc.

Astea fac parte din dreptul international public, nu privat, si nu vad sa aiba vreo relevanta cu situatia de care vorbim.

Daca eu, persoana fizica X, pot incheia cu persoana fizica Y un act caruia sa-i aplicam o legislatie la alegere, ce tine organul de conducere cu puteri normative locale dintr-o unitate administrativ-teritoriala sa dea, unilateral, un act prin care sa spuna ca in judetul Z se aplica legislatia... sudaneza?

Mi-e greu sa inteleg legatura. Un contract comercial nu are nimic de-a face cu actul legislativ, chiar la nivel local daca este permis. Organul ala de conducere nu se supune codului civil in activitatea sa, doi comercianti insa, da. Comerciantii nu se pot substitui legislativului ca sa edicteze normele pe care le vor ei, legislativul insa acest rol il are. Deci sunt complet ireconciliabile cele doua pozitii.

Sunt de-acord cu tine: statul isi edicteaza propriile legi in interiorul granitelor (desi asta iar tine de drept international public, nu privat). Dar cata vreme statul asta nu imi interzice mie sa fac ceva, atunci inseamna ca ma lasa sa fac. Sper ca si asta e tot un principiu, ca altfel revolutionam TGD.
Ultima modificare: Luni, 22 Iunie 2009
ContSters20980, utilizator
Da, public, vad ca am tot scris privat, public era...

Abordarea noastra e cert diferita... si am obosit...
Daca tu esti de acord ca regula e aplicarea legii romane pe teritoriu romanesc, atunci nu poti sustine ca poti alege legea. Ea e cea romana sau e de ales. Din doua una, se exclud.

De ce ma duc la 105? Simplu: se aplica legea romana, vine o parte si-mi zice ca se aplica cea straina, atunci verific daca se aplica au ba. Abia cand verific daca se aplica legea verific totu ce s-ar putea sa ma duca la aplicarea legii straine: nationalitatea partilor, executarea si locul incheierii etc. Pana atunci am un contract in discutie, nu m-am uitat la nationalitati etc. din punctul asta de vedere.

Andreea, permit expres inseamna ca tacit sau altcumva exista o regula de interzicere... adica sustii si tu acelasi punct ca mine...
Evident ca permite pe alocuri, sunt de acord, exprimarea a fost defectuoasa... si legea romana PERMITE PE ALOCURI, EXISTA EXCEPTII.

Ca se aplica civilul sau administrativul, nu vad diferentiere: exista cumva in alte parti vreo prevedere ca se aplica numai legislatia romana? Numai in civil nu se spune ca nu ai voie sa aduci legi straine in acte?
Caci ma refer la actul juridic in esenta lui, fie el unilateral, cu rol normativ, contractual etc.

N-am citit articolul, o sa ma uit...
Dar as vrea sa-mi spui daca tu nu ai invatat ca legea civila se aplica in spatiu pe teritoriul tarii... Ca-mi e neclar, crezi ca e un principiu fara sustinere legala sau cum?
MIe imi e foarte clar ca se aplica legea romana si ca poti deroga prin artificiul introducerii unui element de extraenitate.
Iar solutiile anterioare nu aduc aplicarea unui alt sistem, ci doar niste reguli noi introduse in contract, dar ce se vor interpreta conform dreptului romanesc.
Adica pana si cei acre au sustinut ideea ca e posibila aplicarea unui drept strain, au facut numai aplicarea unor reguli din dreptul strain, prin trecerea lor prin legislatia romana...
Au aplicat tot sistemul nostru de drept, sustinand ca se poate aplica cel strain.
Ultima modificare: Luni, 22 Iunie 2009
Cabinet de avocat Liliana Grădinaru, Avocat
AVLIL a scris:
Dar as vrea sa-mi spui daca tu nu ai invatat ca legea civila se aplica in spatiu pe teritoriul tarii... Ca-mi e neclar, crezi ca e un principiu fara sustinere legala sau cum?

Eu am invatat acelasi drept civil, dar am avut norocul sa fac drept international privat in alta tara.

Nu stiu cum sa explic altfel decat mai sus faptul ca nu vorbim de acelasi lucru. Da, legea nationala se aplica pe teritoriul tarii, dar legea nationala nu e neaparat sa excluda aplicarea unei legi straine in virtutea alegerii partilor. Uite un exemplu consacrat legislativ la nivel international public: conventia internationala cu privire la vanzarea bunurilor se aplica (asa spune textul ei) atunci cand contractul mentioneaza ca se aplica legea unui stat care a aderat la aceasta conventie. Rezulta ca legea statului respectiv, referita ca atare in contract, inseamna de fapt ca se va aplica conventia, iar nu regulile teritoriale suverane si cum or mai fi.

MIe imi e foarte clar ca se aplica legea romana si ca poti deroga prin artificiul introducerii unui element de extraenitate.

De ce numai asa? Ok, asta e viziunea traditionala daca pot sa spun asa, dar de ce NUMAI prin element de
extraneitate? Cum spuneam, alte state au renuntat la acest artificiu, prevazand expres conditiile in care se poate alege aplicarea altei legi de catre instanta nationala.

Alte discuții în legătură

Extrateritorialitatea legii civile aidu aidu Asta e cea mai interesanta intrebare: Am negociat un contract de munca in Germania, cu un angajator germano-englez,Locul muncii fiind in Anglia, L-am semnat ... (vezi toată discuția)
Contract drepturi de autor MariusRica MariusRica Buna Ziua. As dori sa stiu: -- daca in cazul unei colaborari pentru realizarea unui scenariu de film intre doi cetateni ( persoane fizice,evident) de ... (vezi toată discuția)
Drept international privat - curs Studentu Studentu Are cineva un curs in format electronic pt. Drept. International Privat ? :) ca sa nu mai insir alta grila de 100 de intrebari fara sens (vezi toată discuția)