avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 555 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Cafeneaua avocaţilor Contract intre persoane romane, lege straina ...
Discuție deschisă în Cafeneaua avocaţilor

Contract intre persoane romane, lege straina aplicabila. E posibil?

Salut,

Ce parere aveti, doua persoane romane care incheie un anumit contract in Romania, pot prevedea ca legea aplicabila este legea unui alt stat? Nu vorbim si de competenta, pe care o consider momentan irelevanta, ci doar despre legea aplicabila solutionarii litigiului.

Am sa spun si faptul ca ICCJ a decis mai demult ca nu se poate, motivand ca raportul juridic nu contine elemente de extraneitate.

Secţia comercială, decizia nr.1167 din 15 martie 2007:
În mod eronat, instanţele au admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti române, apreciind greşit că pricina vizează un raport de drept internaţional privat cu privire la care părţile contractuale pot, în temeiul principiului lex voluntatis, să aleagă prin acordul lor, lex contractus, şi instanţa judecătorească având competenţa soluţionării eventualelor litigii, făcând astfel o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr.105/1992, ale art.5 şi 969 C. civ.

Potrivit art.1 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, această lege se aplică numai raporturilor de drept internaţional privat, care, conform alineatului 2, sunt „raporturi civile, comerciale, de muncă, de procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate”.

Mai mult, numai în cazul contractului cu element de extraneitate, părţile pot alege prin consens legea aplicabilă condiţiilor de fond şi efectelor acestuia, aşa cum prevăd dispoziţiile art.73 din Legea nr.105/1992.

Cât priveşte convenţia de prorogare voluntară de competenţă în favoarea unei instanţe judecătoreşti străine, ea operează numai cât priveşte un litigiu născut în legătură cu un raport de drept internaţional privat şi numai dacă instanţa aleasă de părţi nu este necompetentă, în mod absolut, aceasta fiind o cerinţă de fond ce rezultă din economia dispoziţiilor art.148-150 din Legea nr.105/1992.
Cauza de faţă priveşte un litigiu născut în legătură cu un contract de antrepriză, încheiat şi executat în România, între două societăţi comerciale, persoane juridice de naţionalitate română [...]

Faţă de aceste dispoziţii de lege, ambele părţi la contractul de antrepriză în cauză sunt persoane juridice de naţionalitate română, astfel că menţionatul contract şi amendamentele la acesta, încheiate la Bucureşti şi executate la Bucureşti [...] nu cuprind nici un element de extraneitate care să atragă un conflict de legi şi să facă incidente dispoziţiile Legii nr.105/1992, cum, în mod greşit, au reţinut instanţele de fond şi de apel.

Principiul lex voluntatis este un principiu conflictual care operează numai cu privire la raporturile de drept internaţional privat, respectiv cu privire la contractul având un element de extraneitate care face posibilă supunerea respectivului contract concomitent la cel puţin două sisteme de drept naţional diferite, ipoteză în care părţile din contractul în cauză pot alege, de comun acord, legea care să reglementeze fondul şi efectele acelui contract. O asemenea facultate nu se recunoaşte părţilor la un contract care nu are elemente de extraneitate, fiind supus, deci, unui singur sistem de drept.

De asemenea, potrivit dreptului român contractele au putere de lege, între părţile contractante dacă au fost „legal făcute” (art.969 C. civ.); dacă s-au încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, iar, prin contracte nu se poate deroga de la legile care interesează ordinea publică (art.5 C.civ).
Cum normele reglementând competenţa instanţelor judecătoreşti sunt norme de ordine publică (art.159 C. proc. civ.), părţile la un contract supus exclusiv dreptului român nu pot conveni să supună un posibil litigiu născut în legătură cu acel contract unei instanţe judecătoreşti străine, cu excluderea competenţei instanţelor române.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, clauza prevăzută în art.20 din amendamentul nr.1 la contractul de antrepriză, prin care părţile la contract, societăţi comerciale de naţionalitate română, au convenit să supună contractul lor legii engleze şi să supună şi eventualele litigii născute în legătură cu acest contract unei instanţe judecătoreşti engleze, este lovită de nulitate.


De asemenea, nu este relevant faptul ca dupa aceasta decizie a fost publicat Regulamentul Roma I, deoarece si acela se aplica tot contractelor cu elemente de extraineitate, deci nu este cazul.
bossman a scris:

atunci introducem inca o parte in contract care sa fie de nationalitatea tarii a carei lege se doreste sa guverneze contactul pentru a supraveghe modul in care se deruleaza contractul intre cele doua persoane romane, in Romania.
si asa avem si elementul de extraneitate


In mod cert,lipseste raportul de extraneitate,deci in speta este vorba de un litigiu intre doi parteneri romani,deci se aplica legea romaneasca.Decizia pronuntata de ICCJ este temeinica si legala si deci nu exista motive legale pentru a fi supusa criticii.
In opinia mea speta nu are legatura cu Legea nr. 105/1992 pentru ca nu exista elementul de extraneitate. Insa tocmai regulile din Codul civ. roman impun respectarea vointei partilor afara de situatiile in care s-ar abate de la ordinea publica ori bunele moravuri, ceea ce, in speta, poate ca nu este cazul.
De principiu, vointa partilor este limitata doar de prev. art. 5 Cod civ., orice limitare trebuind sa rezulte expres din lege. Daca X si Y, la incheierea contractului, ar fi comandat o traducere a legislatiei straine, ar fi intitulat-o anexa "x" la contractul din data de ... si ar fi facut trimitere in contract la aceasta anexa "x", contractul ar fi valabil incheiat cu exceptia acelor clauze care ar fi contrare ordinei publice ori bunelor moravuri.
Rezulta ca imprejurarea ca partile au inteles sa supuna contractul lor unor reguli edictate intr-o limba straina nu are relevanta cata vreme aceste reguli nu sunt contrare ordinei publice nationale ori bunelor noastre moravuri. De asemenea, in aceasta situatie, legea straina nu se aplica ca norma publica generala si impersonala de conduita ci ca "lege a partilor" (art. 969 Cod civ.), respectiv reguli pe care partile au inteles sa le respecte.
Urmeaza ca partile pot face dovada modului cum trebuie interpretate clauzele contractuale in acelasi fel ca si in cazul oricaror alte contracte, contractul urmand a fi interpretat dupa aceste reguli la care partile au consimtit.
Numai printr-un formalism excesiv si prin aceasta cu totul strain spiritului dreptului civil roman s-ar putea impune partilor o interpretare conform regulilor supletive din dreptul romanesc cu toate ca partile au inteles sa se abata de la aceste norme stabilind alte reguli.
De asemenea nu are nici o relevanta faptul ca aceste reguli sunt cuprinse intr-o lege straina si in alta limba intrucat in fata instatei nationale aceste reguli au aceasi putere pe care o au oricare alte clauze contractuale, instanta fiind tinuta de prev. art. 977 si urm Cod civ. sa dea clauzelor contractuale intelesul ce rezulta din intentia comuna a partilor contractante.
Asadar, in my humble opinion, doar partea din art. 20 care priveste stabilirea competentei instantelor engleze pentru judecarea litigiului este lovita de nulitate (pentru ca aceasta incalca ordinea publica) nu si partea care priveste interpretarea contractului dupa regulile dreptului englez.
Ultima modificare: Sâmbătă, 20 Iunie 2009
Adalbert Gabriel Gazdovici, Avocat
Din ce spui tu eu inteleg ca partilor li se aplica dreptul roman si o anexa cu legea straina... or nu cred sa fie acelasi lucru.
Atunci cand te intereseaza aplicarea legii straine te intereseaza si: principii de drept, obiceiurile din tara respectiva, interpretari, poate jurisprudenta...
NU poti trece toate astea intr-o anexa, ar fi prea usor de ocolit.
In plus, cand incepi sa te judeci in tara pe contractul cu lege in anexa, ce sistem de drerpt aplici anexei? Codul civil roman, cum spusesi.
Cred ca e mult diferit daca interpretezi o lege straina in anexa prin principiile de drept romanesti... ori daca aplici direct un alt sistem de drept, o alta legislatie.
Caci o lege aplicabila inseamna intreg sistemul ei, cu principii, interpretari... nu 30 de pagini de lege...

Asa incat, eu o vad numai ca o solutie de ocolire, de incercare de adaptare... de struto-camila... Care, dealtfel, ar putea merge, de la caz la caz...
Cum faci insa sa elimini de tot aplicarea dreptului romanesc, asta e problema...
CRed ca s-ar putea crea un element de extraenitate, de la caz la caz... care, in functie de argumentatia de la baza lui, ar ptea sa-si arate alt scop decat fraudarea legii.
Daca scopul partilor e sa le fie mai usor de interpretat contractul, nu vad ca ar fi o frauda la lege... Daca scopul introducerii artificiale a elementului de extraneitate nu e pentru a obtine rezultate ilegale, ci numai de a crea un sistem de drept aplicabil contractului, diferit dar compatibil cu al nostru... nu vad de ce nu s-ar putea.
Adica daca legea straina pe care partile vor sa si-o aplice nu urmareste scopuri imorale, ilegale sau nu incalca norme imperative conform legii romanesti, ok.
NU stiu daca se leaga ce am spus... sau daca face sens.
E intr-un fel ideea lui u.b.i.k., dar face sa se aplice contractului intreaga legislatie straina.
Nu as scrie in contract ca elementul strain are scopul de a putea conveni aplicarea legii tarii X, dar daca ar reiesi din roces nici n-as nega atata timp cat nu mi-ar demonstra cineva care e scopul ilegal.
Caci frauda la lege inseamna sa obtii, pe ocolitelea, ceva ce nu e compatibil cu scopul legii... si ce anume din dreptul roman ar incalca faptul ca am obtinut, prin ocolisuri, sa aplic legea franceza? sau alta...

Daca spun tampenii, tineti cont ca am dormit putin dupa o petrecere lunga... :D
AVLIL a scris:

Din ce spui tu eu inteleg ca partilor li se aplica dreptul roman si o anexa cu legea straina... or nu cred sa fie acelasi lucru.
Atunci cand te intereseaza aplicarea legii straine te intereseaza si: principii de drept, obiceiurile din tara respectiva, interpretari, poate jurisprudenta...
NU poti trece toate astea intr-o anexa, ar fi prea usor de ocolit.

Nu am scris ca li se aplica dr. roman si o anexa cu legea straina ci ca li se aplica regulile contractuale stabilite de comun acord - fie ele chiar luate din legea straina - in masura in care nu incalca regulile de ordine publica din legea nationala.
"Stufosenia" :stunned: (nu cautati in DEX !) regulilor (principii de drept, jurisprudenta, interpretari, etc.) nu impiedica aplicarea acestora, singurul obstacol putand fi acea situatie in care nu se poate sti care sunt aceste reguli.
Insa daca partile pot dovedi care sunt regulile dupa care se interpreteaza contractul iar efectele acestei interpretari sunt valabile si dupa dreptul romanesc simpla imprejurare ca aceste reguli sunt dintr-o lege straina nu provoaca nici un fel de nulitate pentru ca in materia nulitatii discutam despre lipsirea de efecte a actului juridic pentru incalcarea unor norme imperative.
Or, in speta, ICCJ nu a aratat care norma imperativa a fost incalcata in ceea ce priveste clauza privind aplicabilitatea legii engleze in ceea ce priveste efectele contractului ci, corect dincolo de orice discutie, doar ca stabilirea competentei unei instante engleze incalca o norma de ordine publica.
Asadar doar acest efect (stabilirea competentei) este indezirabil si doar acesta se impune a fi indepartat.
Asadar, in my humble opinion, doar partea din art. 20 care priveste stabilirea competentei instantelor engleze pentru judecarea litigiului este lovita de nulitate (pentru ca aceasta incalca ordinea publica) nu si partea care priveste interpretarea contractului dupa regulile dreptului englez.


In ce priveste competenta, regula este clara. Stipularea in contract a prorogarii competentei in favoarea unei instante straine in contracte fara element de extraneitate este nula.

In ce priveste clauza de interpretare a contractului dupa regulile dreptului englez.
Clauza este nula, in stricta exprimare propusa.

De ce?
1. Este o clauza indoielnica, necunoscindu-se care sunt "regulile dreptului englez".
In acest caz, judecatorul va incerca sa stabileasca vointa partilor.

Din cauza ca partile vor refuza intodeauna sa accepte o interpretare "englezeasca" care le este potrivnica, judecatorul va respinge orice argument ca imposibil de probat.(lipsit de suport probatoriu).

Accept introducerea oricaror clauze stabilite de parti, oricit de ciudate ar parea, inspirate din cutume straine, dar cu conditia sa fie clar mentionate in contract, neechivoce si, bineinteles, sa nu deroge de la legile care interesează ordinea publică (art.5 C.civ) romaneasca.

Simpla trimitere la "cutume englezesti" este ineficace.

Alberto Kurtyan
Ultima modificare: Sâmbătă, 20 Iunie 2009
ContSters51068, utilizator

Alte discuții în legătură

Extrateritorialitatea legii civile aidu aidu Asta e cea mai interesanta intrebare: Am negociat un contract de munca in Germania, cu un angajator germano-englez,Locul muncii fiind in Anglia, L-am semnat ... (vezi toată discuția)
Contract drepturi de autor MariusRica MariusRica Buna Ziua. As dori sa stiu: -- daca in cazul unei colaborari pentru realizarea unui scenariu de film intre doi cetateni ( persoane fizice,evident) de ... (vezi toată discuția)
Drept international privat - curs Studentu Studentu Are cineva un curs in format electronic pt. Drept. International Privat ? :) ca sa nu mai insir alta grila de 100 de intrebari fara sens (vezi toată discuția)