Gratie actului de donatie , sotia a devenit proprietatar al partamentului , devenind deci bunul propriu al acesteia . Este adevarat ca donatiile intre soti sunt revocabile oricand , in timpul casatoriei si chiar daca sotii divorteaza . Nu s-ar pune problema ca sotia nu are dreptul de a instraina bunul fara acordul sotului , bunul apartinabdu-i in exclusivitate din momentul in care i-a fost donat. Insa , pentru ca eventualul cumparator sa fie linistit , ar fi bine daca sotul ar revoca donatia, redevenind bunul sau propriu , iar apoi l-ar putea instraina el insusi, caz in care , deasemenea , nu ar avea nevoie de acordul sotiei.
O alta problema la care ar trebui sa fiti atenta este daca sotului donator plecat din tara nu i s-a nascut un copil intre timp , (dupa donatie) fie de catre sotia donatara fie pe alte meleaguri decat cele autohtone caz in care intervine revocarea de drept a donatiei pentru survenienta de copil.
Daca sotul printr-o procura speciala declara ca este de acord cu vanzarea apartamentului de catre sotie, mai pot avea noii cumparatori pe viitor vreo problema?
In acest caz este necesar ca sotul si sotia sa declare ca in momentul vanzarii apartamentului nu au copii? Ei ne-au spus ca nu au.
Problema nu se pune asa, sotia practic nici nu are nevoie de vreo procura , intrucat prin intermediul donatiei, bunul ii apartine in exclusivitate , cei 2 soti nefiind coproprietaI, Intrucat sotul nu avea cum sa-si doneze lui insusi , bunul fiind deci donat in integralitatea lui. Sotia poate dispune liber de acesta , insa , problema se pune in cazul in care ,intr-adevar, sotul decide sa revoce donatia , bunul urmand sa revina in patrimoniul sau in urma revocarii. Legal , aceasta a fost solutia cedarii proprietatii sotului catre sotie , deoarece legea interzice vanzarea de bunuri intre soti. Si intr-adevar, in situatia survenientei unui copil, donatia urmeaza a fi revocata i n temeiul legii.