Buna ziua, as avea o intrebare privind modalitatea de incadrare (angajare) a profesorilor de religie in scoli. Astfel, conform protocolului incheiat intre Ministerul Educatiei Nationale si Partiarhia Romana in data de 29.05.2014, profesorul de religie nu poate preda in scoli fara acordul chiriarhului.
Intrebarea mea ar fi cat de constitutionala reprezinta aceasta "ingradire a muncii" in conditiile in care in codul muncii prevede clar la Art.3:
(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.
Personal consider ca atat timp cat o persoana urmeaza studiile unei facultati de profil avand studiile necesare profesarii in domeniul ales, aceasta "binecuvantare" nu constituie decat o ingradire a dreptului la munca.
As vrea sa mai mentionez prevederile Art.5 din codul muncii si sa intreb cum este vazuta in conditiile scrise mai sus egalitatea de tratament intre profesorii de diferite specialitati si cei de religie in conditiile in care numai cei din urma sunt obligati sa posede si alta "autorizare" decat dovada capacitatii profesionale.
Multumesc!
Art. 5. [egalitatea de tratament]
(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.