Buna!
Sunt mama unui baietel de 2 ani jum, pe care l-am nascut in Spania. Cand avea tatal lui 4 luni jum am fost nevoita sa parasesc domiciuliul conjugal datorita unei tentative si a amenintarilor cu moartea din partea tatalui culminand cu violenta, in urma careia am fost nevoita sa stau intrun centru pt femei maltratate inn Sp timp de 5 saptamani pana a binevoit tatal sa semneze titlu de calatorie pt intoarcerea noastra in tara. Tot de atunci (2 ani) tatal nu si-a mai vazut sau auzit copilul.
Intentand divort ccu toate capetele de cerere in ceea ce priveste custodia, pensia alimentara si programul de vizita la instanta de fond am castigat insa el, tatal a introdus apel unde nu numai ca s-a sentinta data de instanta de fond dar s-a stabilit si un program de vizita cu preluare la domiciliul tatalui a copilului de sarbatori si o luna in august/an. Problema care se pune este faptul ca tatal si implicit copilul nu se cunosc practic iar eu ca mama am cerut ca primele vizite sa se efectueze la domiciliul mamei pt acomodarea celui mic cu tatal sau fara a-i cauza traume psihice desprinderea subita de mama si pe o perioada de o luna. , cerere ce nu a fost luata in calcul de judecatoarele ce au judecat speta, eu fiind nevoita sa imi dau copilul la 1 august unui strain pt cel, mic.
Eu ca mama ce as putea face in contextul asta pt a nu-i crea traume micutului?
Puteti sa formulati o noua cerere de stabilire a unui nou program. Daca nu ati fost de acord trebuia ca in termenul stabilit de instanta sa faceti recurs , pana a nu ramane sentinta definitiva.
Sentinta e definitiva in apel, unde bineinteles ca eu, ca mama am cerut vizita la domiciliu mamei, pt acomodarea copilului cu tatal, insa se pare ca "NU E IN INTERESUL MAJOR AL COPILULUI", crearea unei legaturi de filiatie intre tata si copil mai intai, din moment ce s-a stabilit programul de vizita fara a tine cont de psihicul celui mic nevoit fiind sa convietuiasca o luna de zile cu niste straini pt el practic.
Copilul este sociabil? A fost plecat de acasă fără dvs. la bunici, la prieteni? Tatăl său este chiar un străin, nu l-a văzut niciodată? Întreb asta ca să presupun cum s-ar comporta micuţul dacă l-aţi îmbrăca şi i-aţi spune: uite, el e tata, trebuie să pleci cu el, fără mama şi să dormi la el!
Copilul vorbeşte? Sunt foarte importante aceste aspecte.
Copilul este foarte sociabil. Vorbeste bine, stie rugaciunea TATAL NOSTRU, NASCATOAREA, CREZUL SI INGERASUL. Nu a fost plecat de acasa fara mine niciodata, cu atat mai putin la bunicii paterni. Bunica dinspre tata nu l-a vazut decat o sg data cand a implinit varsta de 2 ani a venit si l-a vazut iar bunicul patern nu il cunoaste deloc. Tatal in schimb nu si-a vazut fiul de la 4 luni jumatate, cand am fost nevoita sa plec de la el din Spania impreuna cu baietelul, el nici nu a mai fost in tara de dinainte de a se naste copilul si nici nu a sunat sa se intereseze de el vreodata, cu atat mai putin sa ii trimita ceva sau sa solicite sa il vada macar in fotografii (i-am trimis eu email cu poze ale copilului si atat).
In acest context judecatoarele de la instanta de apel au considerat ca e 'IN INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI' sa plece o luna de langa mama la nici 3 ani in conditiile in care el nu adoarme fara mama sa. Vi se pare logic?