Ok, domnule RaresPopa, oricum va multumesc pentru efort.
Personal nu consider ca v-ati "batut gura degeraba" .
Nu am citit doar eu mesajele dumneavoastra, mai sunt si alti tatici care incearca sa inteleaga ce se intampla in acest tip de procese.
Sunt sigur ca unii dintre ei au inteles mult mai bine.
Va multumesc pentru sfaturi.
Legea 272/2004 precum si unele articole din constitutie , sunt evident contrare cu singura lege de care tin cont instantele acum : codul familiei (in vigoare din 1953).
Scopul legii 272/2004 a fost sa armonizeze cat de cat legislatia ramasa in urma in materie de minori si familie , cu legislatia internationala in materie . Acolo unde societatea a inteles se pare mult mai bine aspecte pe care noi ne ferim sa le rostim raspicat.
Din pacate noi avem prea mult de schimbat la nivel de mentalitate. Mult prea mult.
Vedeti si dumneavoastra cum se poarta discutiile aici. Fara comentarii.
Legea 272/2004 stabileste dreptul la legaturi personale , iar aceste legaturi sunt stabilite arbritar de instante.
Defapt aceasta lege este folosita doar pentru ca instantele sa isi justifice aceste legaturi personale acordate tatalui.
Am deja 3 hotarari de la 3 instante diferite in care acestea au scris negru pe alb : "conform codului familiei urmeaza sa incredinteze copilul mamei.....iar in conformitate cu legea 272/2004 care consacra drepturile tatalui stabileste legaturi personale...."
La atat se reduce aplicarea acestei legi . Defapt totul este foarte redus in aceste procese.
Am spus-o si o repet : sistemul comunist simula mult mai bine statul de drept decat acest sistem juridic care incredinteaza copilul mamei fara nici un fel de explicatie.
Comunisti au considerat ca socialismul reprezinta viitorul lumii. Asa au considerat ei. Nu conteaza ce credeam noi populatia. Si au incercat sa ni-l impuna. Dar in acelasi timp au incercat sa ne si explice de ce considera socialismul viitorul omenirii . Si au pus in miscare in intreg aparat de probaganda. Dar asta este marea diferenta, au incercat sa ne explice.
Actualul sistem considera ca "prezumtie absoluta" ca un copil trebuie crescut si educat de mama , si doar in cazuri extrem de grave , cand tatal dovedeste ca mama este un real pericol pentru copil , acesta poate fi crescut si educat si de tata.Asa considera sistemul. Nu conteaza ce credem noi. Nu conteaza parerea specialistilor interni si internationali . Si ceea ce este mult mai grav este ca nici nu incearca sa ne explice de ce considera asa. Pur si simplu asa considera si punct. Daca exista vreo ratiune logica , sau argumete stiintifice , atunci toate motivarile trebuiau sa sune asa "avand in vedere prezumtia ca un copil trebuie crescut de mama , si doar din motive intemeiate se poate incredinta tatalui...ori cata vreme tatal nu a facut dovada acestor motive....".
Nu o sa aiba nici o instanta curajul sa motiveze vreodata in acest fel . Prefera sa caute cu disperarea orice element care sa faca departajearea intre parinti, si sunt convins ca nici instantele nu cred in propriile motivari , mai ales atunci cand este dificil de facut o departajare reala intre parinti, care sa induca ideea de dreptate (dreptatea care este ridicata la valoare suprema de constitutie....de parca ar conta....)
Prin aceste motivari instantele doar acopera prezumtia mai sus amintita. Si asta pentru ca aceasta prezumtie nu are absolut nici un fel de acoperire.
S-ar fi evitat mii de razboaie si procese inutile daca instantele aveau curajul sa motiveze asa.
In fine discutii "obtuze" , care nu duc nicaieri.
Si vina e a mea ca le "obtuzez".
Sigur ca nu trebuie sa fiu auzit, nu trebuie sa fiu inteles, si eu trebuie sa fiu cel ce pare ca nu intelege.
Insa inteleg punctul de vedere al tuturor.