Disciplina financiara si erorile legii 70/2015

Buna ziua,
Nu credeam ca voi ajunge sa devin victima erorilor legislatiei romanesti.
In luna februarie 2015 am fost solicitat de tatal meu sa-l ajut cu o suma consistenta de bani pentru a-si rezolva anumite probleme grave de sanatate dar si de subzistenta in genere.
Mai exact mi-a solicitat ajutorul sa-l imprumut cu o suma de bani pentru medicamente pentru cancer cat si pentru asigurarea unui trai minim decent pentru o perioada de timp.
L-am imprumutat cu 50.000 de euro pentru a rezolva aceasta chestiune(urmand ca in timp de 8-10 ani sa ii restituie ) dupa/si daca va reusi cu ajutorul lui Dumnezeu si al medicilor sa se faca bine.
In timp mi-am dat seama ca ar fi de preferat sa intocmim si un contract de imprumut pentru ca eu sa nu pierd acesti bani in cazul in care parintele meu drag ma paraseste(eu avand si o sora vitrega/din alta casatorie a tatalui care nici nu-i pasa de existenta sa).
Azi am fost la notar , de comun acord pentru a perfecta acest act.
Notarul ne-a spus ca nu il poate perfecta pentru ca a aparut o lege(Legea 70/2015) ce prevede ca nu pot fi imprumutate persoane fizice decat cu maxim 50.000 lei.
Ce sa facem? Banii sunt o mare parte cheltuiti, notarul nu doreste sa autentifice nici macar un imprumut de 50.000 lei(cam 12.000 euro) si vrem sa clarificam aspectul pentru ca eu de buna credinta mi-am ajutat parintele aflat in necaz(si il ajut) iar dansul recunoaste acest lucru.
Adica eu am pierdut acesti bani desi parintele meu recunoaste ca i-a primit?
Va rog sa ma ajutati. Sunt din Bucuresti si vreau sa primesc sfaturi si/sau un notar/avocat de buna credinta care sa inteleaga fenomenul si sa autentifice acest imprumut(recunoscut de ambele parti).
Ce vina am eu ca legiuitorul a gandit asa? E o aberatie a legii.
Astept sugestii dar mai ales avocati/notari care sa autentifice acordul nostru de vointa si situatia de fapt.
Multumim