Sa inteleg ca intr-o actiune de divort ,infractiunea de fals in declaratii este savarsita numai daca este indicata gresit adresa pariti adeverse?
Dar daca motivarea actunii de divort este plina de minciuni? Se poate interpreta ca fals in declaratii? Mai ales daca la finalul procesului instanta nu retine mai nimic din ce a declarat sotul-reclamant?
Dar daca rapsunsurile la interogatoriu sunt in contradictoriu cu restul probelor de la dosar , tot fals in declaratii se numeste?
Dar daca instanta nu poate retien nimic din declaratiile martorilor , se poate interpreta ca marturie mincinoasa?
Stim cu totii cat de mult se minte in procesele de divort, mai ales cand sunt implicati copii.
Avocatii insusi invata clientii sa minta, mai ales atunci cand clientul lor nu prea are motive temeinice cum prevede legea , si daca mai este implicat si un copil care este "disputat" de ambii parinti.......
Ca sa revin la problema dumneavoastra, poate ca sotia dumneavoastra a mintit , intentionat a dat adresa gresita (nu stiu cu ce motiv) , dar ce doriti dumneavoastra sa obtineti?
Chiar daca atacati hotararea, si se va rejudeca , in rejudecare tot la divort se va ajunge . Poate nu din vina exclusiva a dumneavoastra, poate din culpa comuna sau din vina exclusiva a sotiei, oricum divortul se va pronunta.
Dar daca sotia si-a propus sa divorteze nu aveti cum sa va opuneti acestei dorinte a ei.
Din punctul meu de vedere, singurul lucru pe care il puteti obtine este ca divortul sa nu se pronunte din vina dumneavoastra exlusiva. Evident daca este implicat si un copil lucrurile se schimba.
Dumneavoastra decideti daca merita efortul.
~ final discuție ~