Contract vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, interpretare clauza

1. avand in vedere ca sunteti casatoriti legal, se prezuma existenta comuniunii de bunuri, deci reprezinta bun comun, si amandoi sunteti proprietari ... asta numai daca nu cumva aveti incheiat la notar un acord de separatie a bunurilor comune.

2. acelasi raspuns ca la punctul 1.

3. nu are relevanta acest aspect! ... daca considerati ca avea relevanta acest aspect, trebuia inca de la momentul incheierii contractului de intretinere sa mentionati expres acest lucru. Dar in contract scrie obligatia de a asigura "intretinere si sprijin" ....

4. hm... cam neclara exprimarea din contract: "pe tot restul vietii, in valoare de 8000 lei " ... poate fi interpretat si ca valoarea de 8000 lei sa fie asigurata pe luna, pe an ... sau pe zi?!!? B-)


Acum , in alta ordine de idei, se pare ca nu prea va convine :)

1. Bunul e prezumat comun, insa depinde de provenienta sumei de 2000 de lei. pentru partea de 8000 de lei, pare ca doar cumparatoarea, sotia dv., este debitor, deci acea parte de imobil este a ei.
2. Nu stiu ce scrie in restul contractului, trebuie vazute si conditiile de la momentul incheierii lui... la o prima parere, cum ziceam, doar sotia e debitoare. Totusi, nu cunosc mare lucru din situatia de fapt si negocieri.
3. Nu conteaza suma lunara, conteaza sa-i asigure sprijin si intretinere asa cum scrie in act. Daca actul este simulat, atunci discutam altceva.
4. Nu conteaza suma de 8000 de lei, e un capital, putea fi 200 de lei, nu are relevanta, contractul de intretinere fiind unul aleatoriu, suma aceea nu reprezinta o conditionare pentru niciuna dintre parti. Nici ca maxim si nici ca minim, conditionarea venind din continutul intretinerii si perioada de intretinere.

Multumesc doamnelor avocat pentru răspunsuri.

Câteva precizari:
Doamnei avocat Car3men:
1) Formularea nu este: "... pe tot restul vietii, in valoare de 8000 lei ..." - așa cum ați scris dumneavoastră, ci: "... pentru restul de 8.000 lei, cumpărătoarea M.M. va avea obligația de a-mi asigura întreținere și sprijin pe întreg restul vieții ...". Și mie mi se pare cam ambiguu, dar așa scrie.
2) Știam de la bun început că e vorba de un contract oneros, iar nevastă-mea oricum avea grijă de mumă-sa, cu sau fără contract. Doar că soacră-mea a început să exagereze cu pretențiile peste ceea ce însemană un trai decent, și mi-e teamă că s-ar putea să vrea s-o duc lunar la masaj în Viena și la relaxare la Paris. Există o limită, să-i zicem, a bunului simț în ceea ce privește pretențiile?

Doamnei avocat AVLIL
3) Nu înțeleg la ce negocieri sau condiții din momentul încheierii contractului vă referiți. Când s-a încheiat contractul eram însurat cu nevastă-mea, de vreo 35 de ani, n-a existat nici o negociere scrisă sau altceva. Singura mențiune relevantă în contract este cea referitoare la clauza de întreținere, care - în textul contractului - se referă numai la nevastă-mea, iar formularea este cea menționată de mine în postare.

Acum, sincer, după cele 2 răspunsuri, sunt mai în ceață ca la început, pentru că:
- dna avocat Car3men - îmi ziceți că avem amândoi (eu și nevastă-mea) obligația de întreținere;
- dna avocat AVLIL îmi ziceți că, așa cum pare, doar nevastă-mea e obligată la întreținere - sper că am înțeles bine..

Până la urmă cum e?

S-auzim de bine.

Domnule mpaul, obligatia de intretinere o are doar sotia pt ca ea s-a angajat prin contract sa faca asta. Imobilul e bun comun pt ca l-ati dobandit in timpul casatoriei. "Limita" intretinerii reprezinta nivelul de trai pe care-l avea si anterior semnarii contractului deci daca ii asigurati asta sotia inseamna ca si-a achitat datoria fata de mama dansei, ii puteti transmite soacrei sa-si puna pofta-n cui in ceea ce priveste masajele la Venetia :).