Intimata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune... scriiind doar ca cererea trebuia facuta in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.
In raspunsul la intampinare scriu:
Veti constata, in primul rand, ca, in invocarea acestei exceptii, intimata incalca prev. art. 10 alin (1) C.pr.civ, care impune părţilor obligaţia să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Cu privire la pct. 1 se invoca prev. art. 268 alin. 1 lit. c) Codul Muncii. Trecand peste faptul ca prevederile respective nu au aplicabilitate in cauza (vezi pct. 2.1-2.3 mai jos), textul de lege prevede: termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune.
Or, potrivit art. 294 C.pr.civ, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Veti constata ca intimata nici macar pe cale de prezumtie nu a aratat data nasterii dreptului la actiune, în termenul prevăzut de lege.
Pe cale de consecinta, urmeaza sa constatati nulitatea acestei exceptii invocate, potrivit art. 174 alin. (2) – incalcand norma de ordine publica prevazuta la art. 10 alin. (1) si art. 294 C.pr.civ, un veritabil principiu al dreptului civil, precum si decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, fata de prev. art. 177 alin. (2), raportat la art. 208 alin (2) C.pr.civ.
Pai sarcina probei e oricum a lui... deoarece el invoca exceptia ! :)
Dar imi pare ca prevederea decaderii pt ca nu a invocat cum trebuie exceptia prin intampinare, si nici nu a dovedit-o pana la primul termen... ca este mai tare decat simplul fapt ca angajatorul trebuie sa depuna pana la primul termen toate probele!