Nerespectare Sentinta civila de mama copiilor

@ brokenangel

Am exprimat mai sus punctul de vedere al unui tata iubitor. Eu n-as sta fara copilul meu mai mult de o zi.

Indiferent de situatie si de consecinte, m-as duce eu sa vad ce face copilul meu, daca se simte bine, daca are nevoie de ceva, nu as astepta sa mi-l aduca cineva doar pentru ca asa spune hotararea judecatoreasca!

Nu-si iubeste copiii, catusi de putin! Iar pe sotie o uraste din toata inima......

Taticu Catalin...vbesti in cunostinta efectiva de cauza sau asa iti imaginezi ca merge treaba?

@ shomo

Vorbesc ca un parinte ce tine la copilul lui!

Eu nu as astepta punerea in aplicare a unei sentinte judecatoresti ca sa imi vad copilul.....

M-as duce la capatul lumii ca sa-l vad!

E limpede ca i-a facut ceva femeii de nu mai vrea sa dea ochii cu el si nici copiii nu-i mai aduce!

"Alienarea parentala" dincolo de nerecunoasterea acestui pretins sindrom de comunitatea stiintifica medicala, nu este un panaceu universal! Nu toti copiii care refuza sa se mai intalneasca cu unul dintre parinti au fost "alienati"! Mai sunt si copii care au fost abuzati, nu alienati, si de aceea refuza sa se mai intalneasca cu abuzatorul!
Graitor mi se pare in cazul tatilor, ca desi au autoritate parinteasca comuna cu mama (ansamblu de drepturi si obligatii) si desi ei sunt barbatii (!?) nu isi asuma niciodata nicio vina, nicio responsabilitate cu privire la refuzul copiilor lor. Pentru ei nu exista varianta ca se poate sa fi gresit in comportamentul lor, indepartandu-si copiii prin aceste greseli. Cu o "barbatie" de toata "stima" arunca toata vina asupra femeii si copilului. Apoi se ascund dupa fustele executorului si dgaspc-ului si toate astea in vreme ce platesc o pensie de intretinere de 200 lei pe luna,afirmand cu lacrimi de crocodil ca isi iubesc copiii. De exceptie!

Nu ştim ce vârstă au copiii, dar trebuie să conştientizaţi că cei mai mărişori , peste 3-4 ani, pricep multe, chiar dacă nu se exprimă. Copiii simt şi starea psihică a mamei cu care locuiesc, iar când asistă la convorbirile dintre dvs., sesizează tensiunea, ura, violenţa verbală şi se apără instinctiv. Nu puteţi învinovăţi mama că i-a întors pe copii împotriva Dvs. Copiii vor să aibă şi mama, şi tată, aşa cum văd la majoritatea colegilor lor, dar au şi instinct de conservare.
Vă asigur că procedura legală, (mai blândă în noul Cod Civil decât în vechiul C.C.) nu vă asigură nicidecum dragostea, ataşamentul copiilor faţă de dvs., dimpotrivă.Chiar dacă pe moment veţi fi câştigător, adică vă veţi demonstra "puterea" , pe termen lung, veţi fi pierzător.