Se poate „de-clasa” un dosar penal ? Ce căi de atac mai sunt ?

Ce căi de atac mai există dacă Instanţa de Judecată s-a pronunţat cu soluţia următoare: „RESPINGE CA NEFONDATĂ PLÂNGEREA FORMULATĂ DE PRETENŢII ... CONTRA PÂRÂTEI ...” ?
Soluţia s-a dat la Secţia Penală a Judecătoriei Locale, având ca Obiect: „PLÂNGERE SOLUŢII DE NE-URMĂRIRE/NE-TRIMITERE ÎN JUDECATĂ (art. 340 N.C.P.P.)”. Stadiu procesual: FOND. Document: ÎNCHEIERE FINALĂ (DEZINVESTIRE). (NOTĂ: ce înseamnă Dezinvestire ?)
Şi toate astea s-au judecat cu toate că la dosar s-au scris şi depus zeci de pagini de probe (şi dovezi noi, datorită cărora sub nici o formă nu se putea lua măsura de clasare a dosarului penal) extrem de clare pentru a nu se apăra pârâta, pentru că s-au încălcat inclusiv drepturi constituționale. Doar nu are imunitate această persoană reclamată, de zici că politicienii sunt mici copii pe lângă dânsa !
Culmea, pârâta a fost „apărată” în Instanţă, pe lângă avocatul acesteia, şi de către ... Procuror, adică exact acela care de-obicei acuză penal o persoană, nu să facă orice s-o apere dacă se aduc zeci de dovezi de fapte penale încălcate de aceasta (se încalcă astfel principiul egalităţii justițiabililor în faţa legii, asigurând un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare).
Ce (tragi-)comic era să vezi cum în Instanţă Avocatul şi Procurorul de Caz aveau aproape aceleaşi declaraţii, făcând orice să claseze dosarul ! Ambii au susţinut o mare aberaţie, precum că acea „plângere pentru soluţii de ne-urmărire/ne-trimitere în judecată” s-a făcut cu depăşirea termenului legal de 20 de zile ! Cum reclamanţii au studiat ce zice legea cu privire la termenele de depunere a documentelor din Justiţie, şi faptul că Judecătoarea le-a spus „SUNTEŢI ÎN EROARE, N-AŢI PUTUT OBSERVA CĂ DATA DE PE PLIC E CEA VALABILĂ ?”, avocatul şi Procurorul s-au făcut de râs, tocmai ei, cei care trebuiau să fie atenţi la orice declară, ceea ce pune pe gânduri pe oricine despre clasarea acestui dosar, de parcă pârâta ar avea imunitate ! :O
E strigător la cer să clasezi un dosar penal în care sunt găsite peste 20 de fapte penale, studiate cu mare atenţie, cuvânt cu cuvânt, pentru a fi cât mai clare acuzaţiile şi pentru a nu fi acuzaţi petenţii că plângerea penală a fost făcută fără temei ! Fapte penale mai clare ca acolo nu cred că există, cu textele de legi aferente !
Mai zici că Judecătorii de-obicei „ascultă” de Procurori şi că e foarte greu să „de-clasezi” un dosar penal, dar acel dosar era „beton armat”, totul era să se citească cu atenţie încadrările juridice ale faptelor reclamate, chiar dacă erau aproape 10 pagini numai la ultima plângere, dar toate erau bazate pe fapte penale temeinice, cu articolele de legi încălcate - muncă de câţiva ani, cu sfaturi de la specialiştii în Drept.
CHIAR NICIO FAPTĂ NU ERA PENALĂ ? E IMPOSIBIL ACEST LUCRU ... DAR ŞI DUBIOS ! Doar o faptă (din peste 20 scrise în Plângerea Penală) dacă se demonstra, eu cred că era de-ajuns să se continue dosarul de urmărire penală, chiar pot zice că trebuia ca Magistraţii s-o facă din Oficiu !
Chiar se poate spune că Reclamanţii au făcut toată treaba Procurorilor, la câte fapte penale extrem de studiate au fost probate în această speţă ! „Justiţia se înfăptuieşte în strictă conformitate cu legislaţia”.
ORICUM, ATÂTA VREM SĂ ŞTIM: CE CĂI DE ATAC MAI SUNT, DACĂ S-A TRECUT PRIN 3 CLASĂRI ALE DOSARULUI ? Să zicem că nu se mai poate face nimic pentru a continua acest dosar penal, dar e o soluţie să se facă o altă Plângere Penală, cu noile acuzaţii penale care sunt extrem de grave ?
Sau mergem mai departe, cu reclamaţie către C.S.M. (Inspecţia Judiciară) sau către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ? E totul pregătit şi pentru C.E.D.O., dacă ar fi nevoie, pentru că s-a încălcat Principiul Justiţiei, care spune că într-un proces probele (îndestulătoare) sunt baza judecării echitabile, în spiritul principiului legalităţii şi aflării adevărului. Iar probele din dosarul de 230 de pagini sunt extrem de clare pentru acuzaţiile aduse ... nu era nicio problemă pentru a se auto-sesiza din oficiu Parchetul, la ce dovezi clare sunt acolo !
¤¤¤ Precizez că acum 2 săptămâni, studiind cu atenţie Dosarul Penal care a ajuns la Judecătorie, s-au descoperit noi probe, extrem de grave - MĂRTURIE MINCINOASĂ (Declaraţie scrisă sub jurământ, la Poliţie) care poate fi probată lejer (va fi o mare surpriză), FALS ÎN DECLARAŢII, INDUCERE ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE (mai bine zis, fosta faptă de Calomnie, dar şi de Incitare la Violenţă), REPRESIUNE NEDREAPTĂ (pârâta a intentat abuziv un Proces Civil, cu toate că reclamanţii erau clar nevinovaţi - s-a demonstrat acum o lună acest fapt), plus multe alte fapte, care puteau convinge orice Magistrat că faptele penale sunt grave şi că se puteau auto-sesiza !
* Citez din PRINCIPIUL LOIALITĂŢII PROCESUALE, principiu potrivit căruia cei care participă la procesul penal au obligaţia să se comporte corect, spre a se evita erorile judiciare: „Comportarea procesuală neloială (de exemplu, folosirea de înscrisuri false, MĂRTURII MINCINOASE etc.) CONSTITUIE CAZ DE REVIZUIRE A HOTĂRÂRILOR PENALE.”
Astfel, concluzia e că ... ar cam fi trebuit să nu se claseze acest Dosar Penal de către Magistraţi, pentru că altfel se înţelege că pârâta ar avea „imunitate”, ştiind şi că a adus în ajutor, ca martori (mincinoşi, probele sunt multe şi clare !) în vederea clasării dosarului său penal, DOUĂ PERSOANE DEJA TRIMISE ÎN JUDECATĂ CHIAR DE PÂRÂTĂ !!!??? Deja e de domeniul S.F. ca să chemi martori exact pe cei care deja i-ai dat în judecată (plângeri penale mai ales pentru Delapidare de ... 58.000 lei), ceea ce deja arată, fără echivoc, că acuzaţiile sunt şi mai grave, iar procesul (dosarul) penal ar trebui să continue după Recurs, dacă acesta va fi posibil !
### EXTREM DE UTIL PENTRU PROCESUL PENAL CONTRA PÂRÂTEI ###
Citiţi cum la Recurs s-a anulat o Hotărâre Judecătorească datorită ne-studierii cu atenţie a probelor din dosar, asemănător cu cazul nostru: [ link extern ] /
* CITEZ: potrivit principiului legalităţii şi aflării adevărului, organele de urmărire penală erau obligate să procedeze la realizarea unei anchete efective, iar actele de cercetare penală trebuiau să lămurească împrejurările faptice sesizate de petenţi, respectiv să stabilească fără dubiu dacă intimata a solicitat şi la ce dată ...; dacă acesta are un caracter fals, în sensul că atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare realităţii; în ipoteza existenţei caracterului fals al ..., dacă intimata avea cunoştinţă despre acest aspect.
Eu zic că, văzând ce scrie acolo, se poate continua şi procesul relatat de mine, asta dacă există dreptul la Recurs, aşa cum văd că s-a procedat în speţe aproape identice.
Cred că săptămâna asta primesc comunicarea motivării Instanţei, care, văzând că dosarul era „beton” ca exactitate a faptelor penale, m-a uimit că din vreo 30 de fapte găsite pârâtei, chiar nici una să nu fie găsită de Procurori şi, în final, de Judecători !?
Am speranţa că în final Justiţia îşi va face datoria, cel puţin să continue procesul penal, mai ales că sunt probe noi care arată fără echivoc faptul că au fost abuzuri de o mare gravitate, mai ales acele Mărturii Mincinoase pe care le-am găsit în dosar ... de la doi martori care fuseseră daţi în judecată de pârâtă, fapt incredibil, poate unic în Justiţie ! Te aperi, dar nici chiar în halul ăsta de murdar şi fără perdea ! Sunt curios ce Motivare va avea Judecătoarea de caz, pentru că Motivarea Organelor Judiciare n-a fost temeinică (polițistul anchetator a avut principala vină pentru că a făcut ancheta pe ascuns, aducând doi Martori Mincinoşi pentru a clasa dosarul, fără a informa şi pe reclamanți).
Chiar s-a demontat faptul că Procurorii au scris în Motivare că art.16, alin.(1) din Noul Cod de Procedură Penală nu s-ar fi respectat în această speţă, dimpotrivă:

Art. 16, alin.(1) - Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:
a. fapta nu există; (NOTĂ: nu doar o faptă există, ci mai multe fapte penale, prin care Parchetul chiar se putea auto-sesiza, pentru că privesc chiar sute de persoane care aşteaptă acest proces)
b. fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; (NOTĂ: zecile de fapte penale depistate sunt prevăzute în legile penale analizate cuvânt cu cuvânt şi au fost şi sunt săvârşite şi în prezent de pârâtă, care comite abuzuri şi încalcă multe Drepturi Constituţionale - astfel, Parchetul se putea auto-sesiza, nu era absolut niciun motiv de clasare !)
c. nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea; (NOTĂ: există zeci de probe în dosar, cu faptele penale prevăzute în legile penale şi expuse acolo !)
d. există o cauză justificativă sau de ne-imputabilitate; (NOTĂ: există în această speţă cauze justificate de imputabilitate !)
e. lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; (NOTĂ: există toate acestea, necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale !)
f. a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; (NOTĂ: punctul f. este exclus)
g. a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; (NOTĂ: punctul g. este exclus)
h. există o cauză de ne-pedepsire prevăzută de lege; (NOTĂ: există în această speţă cauze justificate de pedepsire a pârâtei, prevăzute în legile penale !)
i. există autoritate de lucru judecat; (NOTĂ: chiar dacă mai sunt şi alte plângeri ale altor persoane contra pârâtei, nu s-a judecat pe Fond decât acest prim termen !)
S-a mai invocat de către Procurori şi art. 314 şi 315 din N.C.P.P.:
* Clasarea și renunțarea la urmărirea penală *
Art. 314
(1) - După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispozițiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluționează cauza prin ordonanță, dispunând:
a. clasarea, când nu exercită acțiunea penală ori, după caz, stinge acțiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16, alin. (1); (NOTĂ: s-a demonstrat că art.16, alin.(1) nu s-a încălcat !)
b. renunțarea la urmărirea penală, când nu există interes public în urmărirea penală a inculpatului. (NOTĂ: Există un interes public major, pentru că faptele sunt cunoscute şi de Primărie, şi de Consilierii Locali, inclusiv de presa locală !)
(2) - Procurorul întocmește o singură ordonanță chiar dacă lucrările dosarului privesc mai multe fapte ori mai mulți suspecți sau inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite conform alin. (1). (NOTĂ: reclamanţii au acuzat mai mulţi făptuitori, inclusiv cei doi Martori Mincinoşi care au ajutat în mod ilegal la clasarea dosarului de către procurori, dar aceştia n-au fost anchetaţi în acelaşi dosar !)
Art. 315
(1) - Clasarea se dispune când:
a. nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării; (NOTĂ: condiţiile de fond şi formă sunt întrunite pe baza zecilor de probe din dosar !)
b. există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1). (NOTĂ: s-a dovedit că acestea există !)
(2) - Ordonanța de clasare cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286, alin. (2) şi art. 285 ... acolo se spune:
Art. 285
(1) - Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. (NOTĂ: s-a dovedit că zecile de probe clarificatoare există la dosar, astfel nu avea niciun temei clasarea dosarului penal în cauză !)
Art. 286
(1) - Procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale și soluționează cauza prin ordonanță, dacă legea nu prevede altfel.
(2) - Ordonanța trebuie să cuprindă:
c. fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului;
d. obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora. (NOTĂ: Motivul de fapt şi de drept al clasării e ne-argumentat, pentru că probele din dosar spun totul, iar ancheta făcută de Poliţistul anchetator s-a făcut fără a ţine seamă de dovezile extrem de clare, faptele respective fiind acuzate chiar şi de Consilierii Locali şi de experţi !)
Legea nr. 303/2004 privind statutul Judecătorilor şi Procurorilor spune: ¤¤¤ Art. 4 (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreagaactivitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul Deontologic al Judecătorilor şi Procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă. (2) Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, e neclară sau incompletă. ¤¤¤ Codul Deontologic al Magistraților (Hotărârea nr. 144 din 26.04.2005) spune: ¤¤¤ Art.3 (1) Judecătorii şi Procurorii sunt obligaţi să apere independenţa Justiţiei. (2) Judecătorii şi procurorii trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor şi influenţelor de orice natură. * Art.9 (1) Judecătorii şi procurorii trebuie să fie imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influenţe. (2) Judecătorii şi procurorii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor. ¤¤¤