Buna ziua! Pe aceasta cale, am si eu o intrebare! Sunt divortat de 3 ani de zile! In urma divortului, cei doi copii rezultati in timpul casatoriei, mi-au fost incredintati mie spre crestere, dar custodia sa stabilit ca fiind comuna! Din momentul pronuntarii divortului, pana in prezent, mama lor nu s-a mai implicat deloc in cresterea si educarea lor. Pe baza absentei totale al acesteia, pot cere decaderea ei din drepturile parintesti? Am sanse de a obtine custodia unica si decaderea totala a acesteia din drepturile parintesti??? Va multumesc!
Decaderea din drepturile parintesti nu o puteti obtine deoarece, pe de o parte, titularul acestei actiuni este autoritatea tutelara, nu dvs, iar pe de alta parte, motivele sunt extrem de puternice si nu sunt despre ce nu face celalat parinte ci despre ce face rau. Din pacate!
Autoritate parinteasca exclusiva in principiu puteti obtine, avand in vedere chiar definitia legala a notiunii. Dar ce scrie prin carti si ce se intampla in instante... eheheheeeeeeee!
Nu prea aveți șanse nici pentru una nici pentru alta. Ați avut nevoie de ajutorul sau acceptul mamei în situații ce au privit copilul...mama v-a refuzat?
Din cele mai multe cazuri cunoscute de mine, în situaţia mamelor care au în îngrijire copii şi trăiesc aceeaşi situţie, părintele dezinteresat nu poate fi decăzut din drepturile părinteşti.În cel mai bun caz, puteţi obţine autoritate părintească unică, deşi şi asta e problematic, fiindcă dacă doamna e dispărută, nu puteţi dovedi nici că e alcoolică, nici că e drogată, nici că a bătut copilul :)
Decăderea din drepturile părinteşti o cere Autoritatea Tutelară în justiţie, atunci când un părinte şi-a schilodit fizic copilul, sau a folosit copiii pentru pornografie infantilă, etc.Ori mama copiilor dvs. e nevinovată, deci este un părinte în drept să exercite autoritatea părintească.
Mie legile astea mi se par facute cu picioarele. Daca unul dintre parinti nu se implica absolut deloc in cresterea copilul de ce sa mai exercite autoritatea parinteasca? E clar ca nu-l intereseaza soarta copilului, nu? Bani-nu, haine-nu, iubire-nu. Si atunci?
Maria, în conceptul legiuitorului, e foarte bună această reglementare, fiindcă atunci când părintele care se ocupă de copil are nevoie, conform legii, de acordul celuilalt părinte, acelui părinte i se aduce aminte că are un copil, ceea ce e un lucru bun, poate se trezeşte conştiinţa de părinte şi copilul va avea posibilitatea să-şi cunoască părintele.
Mai problematic este când respectivul nu poate fi găsit sau nu vrea să fie găsit sau este găsit, dar nu vrea să-şi dea acordul sau să semneze că...nu vrea.