IMI VINE SA URLU CA...

Care noua elita ?

[ link extern ]

Subiect: RE: IMI VINE SA URLU CA...
Mentalitatea oamenilor poate fi schimbata . Dar noi avem o singura viata , si urmasii nostrii mostenesc acest fel de a gandi . Mai bine altii , decat noi , "mai rau sa nu fie

Da....... schimbati mentalitatea>>>[ link extern ]

Recent am fost într-o stare cam tulbure. Am încercat din greu să caut în interiorul meu, dar nu am reuşit să găsesc niciun ataşament fundamental. Din octombrie 2008 şi până în prezent, peste 40 de practicanţi din oraşul nostru au fost arestaţi ilegal succesiv, şi locurile de pregătire ale materialelor Dafa au fost sever afectate. Aveam mentalitatea de a încerca în mod „pasiv” să îi salvăm pe practicanţii arestaţi. Cu toate acestea, înainte de a salvă cu succes un practicant, altul era arestat din nou. Asemenea arestări s-au petrecut una după cealaltă, lucru care ne-a făcut să nu mai avem timp nici măcar să respirăm.
Ce s-a întâmplat? Se pare că maleficul a devenit şi mai „turbat” şi mai „necruţător” în persecutarea practicanţilor Dafa. Dar cum se poate întâmpla asta? O dată cu eliminarea unui număr mare de fiinţe malefice, influenţa malefică a devenit deja foarte slabă, în timp ce câmpul Rectificării Fa a devenit din ce în ce mai puternic. Dar de ce în oraşul nostru situaţia pare a fi invers? Este adevărat că unii practicanţi au încă lipsuri mari în cultivare şi nu şi-au îndepărtat la timp, prin cultivare, ataşamentele de faimă, interes personal, sex, dorinţe, sentimentalitate şi aşa mai departe. ªi vechile forţe au profitat de aceste goluri ca să îi persecute. Cu toate acestea, aceasta persecuţie a ţintit întregul corp de practicanţi Dafa şi a afectat în mod direct salvarea fiinţelor simţitoare din oraşul nostru. Deci ce probleme încă mai avem? Timp de câteva zile, la memorarea Legii eu am ajuns la următoarea secţiune din „Demenţa provenită din cultivare”:
„Atunci când eşti speriat este frică. Nu este frica un ataşament? N-ar trebui acest ataşament al tău aruncat o dată ce apare? Cu cât îţi este mai frică, cu atât vei arăta mai bolnav. Acest ataşament al tău trebuie abandonat. Trebuie să înveţi din această lecţie pentru că frica ta să fie îndepărtată, iar tu să te poţi ridica.” („Lecţia ªase” din Zhuan Falun, traducere neoficială)
Cuvintele „cu atât vei arăta mai bolnav” m-au şocat şi se părea că am înţeles ceva. Am început să am o înţelegere clară a problemei. Deci care ataşamente ale corpului nostru principal de practicanţi au cauzat această falsă manifestare care face ca răul să apară mai frenetic?
1. Ataşamentul nostru de frica este cauza
De ce avem un ataşament aşa puternic de frică? Îşi are rădăcinile sale. În primii doi ani ai perioadei de Rectificare Fa, mulţi dintre noi nu am avut o înţelegere clară a Legii. Forţele malefice au profitat de această omisiune pentru a ne persecuta. Omisiunea ne-a determinat să dezvoltăm un ataşament persistent de frică. Chiar şi atunci când maleficul este eliminat din ce în ce mai mult, acest ataşament puternic de frică ne împiedică să mergem înainte. Cu cât devenim mai speriaţi, cu atât mai mult încercăm să ne ferim, cu atât mai puţin îndrăznim să îl înfruntăm. Aşa încât, cu atât mai mult răul încearcă să ne urmărească ca o umbră şi ne persecută. Nu este adevărat că prin frica noastră faţă de el înseamnă că de fapt îl atragem? Dacă mulţi dintre noi sunt în această stare, ea devine un camp al acestui ataşament puternic. Cu cât suntem mai speriaţi, cu atât răul pare mai vicios.
Există încă practicanţi care gândesc cu noţiuni umane: „Ne protejează Fashen-urile Maestrului? De ce încă suferim din cauza acestei persecuţii?” Credinţa lor dreaptă devine astfel din ce în ce mai slabă şi cu atât mai mult ei nu pot depăşi mentalitatea umană. De fapt, sunt toate acestea produsul fricii noastre? Legea spune:
„De ce o lasă Falun-ul să vină? Nu avem fashen-ul Învăţătorului ca să ne protejeze? Există un principiu în univers: nimeni nu va interveni dacă vrei ceva tu însuţi. Atât timp cât este ceea ce vrei, nimeni nu va interveni” („Lecţia ªase” din Zhuan Falun)
De ce devenim speriaţi? Frica noastră provine din egoism. De fapt, această frică nu reprezintă natura noastră adevărată. Este doar un factor care controlează oamenii. Este cel mai mare ataşament pe care cultivatorii trebuie să îl elimine.
Noi suntem toţi particule Dafa. Maestrul ne-a împins deja la poziţiile de realizare pe care ar trebui să le atingem în timpul cultivării noastre şi deja avem puterea să ne protejăm noi înşine. Cu toate acestea, deseori recunoaştem persecuţia şi considerăm că suntem ca oamenii obişnuiţi. Maestrul a spus:
„Dacă fiecare discipol Dafa poate gândi şi acţionă drept în timp ce îşi vede de treburi şi poate privi lucrurile cu gânduri drepte în orice situaţie, niciunuia dintre voi nu îi va fi frică când înfruntă persecuţia. Dacă tu eşti aşa, cine ar îndrăzni să te persecute! Dacă o persoană este complet în Fa nimeni nu îl poate atinge. Nu este asta abilitatea de a te proteja singur?” („Predând Legea în San Francisco", 5 noiembrie 2005)
Maestrul, de fapt, ne-a dat tuturor abilităţi supranormale şi putere divină, dar noi nu am devenit cu adevărat divini. Cu toate abilităţile supranormale pe care le avem deja, noi tot vrem să ne băgăm într-o mentalitate fixă şi să îndurăm această suferinţă. Având gânduri şi acţiuni care nu sunt în Fa, furnizăm energie răului ca să ne persecute.
2. Conceptele noastre umane vechi au cauzat persecuţia
Privind în interiorul meu, am găsit gânduri care nu erau în acord cu Fa. Ori de câte ori auzeam că un practicant a fost arestat, îmi simţeam inima grea şi mă gândeam că un alt practicant va fi persecutat. Credeam că ar trebui să mă grăbesc şi să trimit gânduri drepte ca să îl salvez. Nu sunt singurul practicant care a gândit aşa. Mulţi practicanţi au gândit de asemenea în felul acesta. Această gândire pare a fi „foarte rezonabilă”. Totuşi, când am privit înapoi, am găsit ca acest gând chiar nu era foarte drept, deoarece foloseam noţiuni umane ca să judec lucrurile. Mă gândeam subiectiv că răul persecută cu siguranţă practicantul arestat, şi, de asemenea, am afirmat că ei erau capabili să îl persecute. Erau acestea gânduri drepte? Erau acestea noţiuni umane? În afară de asta, am dezvoltat, mai mult sau mai puţin, frică şi alte ataşamente. Era acesta cazul, că noi am furnizat răului scuze că să ne persecute?
„Călătorie în vest” (o poveste clasica chinezească despre cultivare răspândită de-a lungul secolelor) conţine următoarea poveste: Când Sun Wukong (Regele Maimuţa, un personaj principal al poveştii) se lupta cu un demon, a fost absorbit în stomacul său. Zhu Bajie (un alt personaj al poveştii) s-a intimidat şi plângea ascunzându-se în spatele unui copac, deoarece credea că Wukong era mort. Wukong a ţipat din burta demonului: „Bajie, de ce plângi? Nu sunt mort.” Bajie, care încă nu înţelegea, a spus: „Nu este adevărat că ai fost înghiţit de demon?”. Wukong a răspuns: „Prostuţule. M-a mâncat. Nu ştii că pot să îi scot inima, să îi scot ficatul şi să mă agăţ şi să mă leagăn pe organele sale?”
Aceasta mi-a amintit unde am greşit. De ce nu am avut gânduri drepte puternice? Ca şi Bajie, am folosit noţiunile mele umane pentru a privi acest lucru. Hai să ne uităm la noi. Ar trebui să fie timpul să ne schimbăm concepţiile, să abandonăm noţiunile umane şi să nu luăm „gândurile umane” ale noastre drept ceva absolut? Noi chiar avem nevoie să folosim gândurile drepte ale zeilor ca să privim lucrurile. Când un coleg practicant este arestat, nu ar trebui să ne gândim că a fost luat pentru persecuţie. Ar trebui în schimb să folosim gândurile noastre drepte ca să întărim această credinţă. Niciodată să nu lăsăm persecuţia malefică să se întâmple şi, mai mult, să considerăm că aceasta este o şansă foarte bună să salvăm fiinţe şi să dezintegrăm răul. În acest fel, putem să atacăm răul atât din interior cât şi din exterior şi să eliminăm complet aceste bârloguri întunecate ale răului.
Unii practicanţi pot gândi: „Sun Wukong are atât de multe talente. El are bastonul său magic, aşa că, bineînţeles, este de neînvins. Dar noi nu suntem aşa capabili!” Aş spune că asemenea practicanţi încă nu au ieşit din „umanitate”. În acest caz nu avem deloc puteri magice? Probabil că puterile noastre magice sunt mult mai puternice decât bastonul magic. Însă noi nu avem calitatea de iluminare a lui Wukong, aşa că nu ştim cum să ne folosim abilităţile şi întotdeauna ne considerăm că suntem covoare de şters. Ne supunem întotdeauna noţiunii că doar ce vedem cu ochii noştri este adevărat. Devenim ataşaţi de acest corp uman şi nu putem deveni divini. Deci cum am putea să folosim puterile noastre divine din Fa? Nu trebuie să repet răspunsul, este trimiterea noastră de gânduri drepte. Acum înţeleg mai profund importanţa trimiterii de gânduri drepte. Noi recităm formulele ca să mobilizăm puterile noastre divine şi le punem în acţiune. Mai mult, putem folosi nu numai o putere divină; avem tot ce ar trebui să avem şi fiecare putere va veni dacă vrem să o folosim. Aceasta este ceva ce ne-a dat binevoitorul nostru Maestru în această perioadă istorică specială. Totuşi, mulţi discipoli pur şi simplu nu ştiu cum să îşi folosească puterile divine, şi chiar şi astăzi, suntem încă foarte persecutaţi.
În „Biografia lui Jigong” este o poveste în care Jigong face scandal mare în casa Primului Ministru Qin (persoana care l-a omorât pe Yue Fei, un erou patriot în dinastia Song). Qin a vrut să îl pedepsească pe Jigong şi l-a legat. Deşi picioarele lui Jigong erau legate strâns, nu i-a păsat deloc. Jigong avea un ochi deschis şi altul închis. Ţinea evantaiul lui rupt şi arăta pe Qin cu degetul, strigând „Să înceapă tortura!” Qin a urlat în agonie pentru că îl dureau picioarele foarte tare. Jigong a strigăt din nou „Să înceapă tortura!” Qin, care avea dureri, a căzut atunci la pământ. Se părea că picioarele lui Jigong erau presate în prinsoare. Dar Jigong a folosit capacitatea sa supranormală şi a transferat tortura persoanei care o aplica. Haideţi să ne uităm la mentalitatea lui Jigong. El a strigat „Să înceapă tortura!” fără frică. El nu a gândit niciodată că unealtă de tortură ar avea vreun efect asupra lui. El nu a avut noţiuni umane şi nici frică. Credinţa lui dreaptă era foarte puternică. Lucrurile oamenilor obişnuiţi nu îl puteau controla deloc. Îşi folosea capacităţile supranormale la discreţie.
Maestrul ne-a dat tuturor puteri divine cu mult timp în urmă. Totuşi, noi încă ne fixăm în mentalitatea noastră umană şi astfel nu putem să folosim aceste puteri; şi încă suntem persecutaţi. Nu e ruşinos? Nu ne-am ridicat la aşteptările Maestrului şi de asemenea am produs un impact negativ în salvarea fiinţelor simţitoare din regiune.
Dacă noi încă nu putem să abandonăm caracterul uman şi să mergem spre divinitate, cum putem valida Legea bine? Ar trebui să trecem dincolo de noţiunile umane, să abandonăm toate ataşamentele, să clarificăm adevărul şi să trimitem gânduri drepte oriunde mergem, folosind eficient puterile noastre divine ca să ne protejăm şi să dezintegrăm maleficul. Fiecare discipol Dafa este capabil să mobilizeze puterea unor asemenea gânduri drepte.
Dacă noi nu recunoaştem persecuţia sau nu recunoaştem aranjamentele vechilor forţe, ar îndrăzni ei să ne aresteze? În schimb, nu le-ar fi lor frică de noi? Cheia este cum scăpăm de straturile învelişului uman, cum eliminăm noţiunile umane şi ne întoarcem la sinele nostru. Nu mai putem permite mult timp noţiunilor umane să ne controleze. Nu ar trebui să cerşim mâncare cu boluri de aur şi nici nu ar trebui să fim bătuţi în timp ce ţinem bastonul magic al Regelui Maimuţă. Ar trebui să devenim divini cu adevărat. Nu îl lăsaţi pe Maestru să ne mai aştepte. Cred că Maestrul vrea ca părţile noastre divine să învie.
Aceasta este una din înţelegerile pe care le am la nivelul meu prezent de cultivare. Sper că ceilalţi practicanţi îşi pot împărtăşi aceste înţelegeri. Vă rog să punctaţi cu bunătate oricare lucru ce este greşit.

Citat 1, din revista22 (28.09.07) – postat de AngiF:
Potrivit unui articol din presa romana, "comunistii in haina capitalista" constituie astazi o "oligarhie economica si politica" in Romania. Si mai exista o latura ingrijoratoare a acestui fenomen: anume ca puterea economica a noii oligarhii se traduce inevitabil in putere politica. Dupa cum afirma si Liviu Antonesei, intr-un sistem oligarhic chiar si democratia trebuie sa fie oligarhica: "intr-o democratie de tip oligarhic, fiecare isi vede de propriul interes: oligarhii au grija de comert, industrie si guvern, iar noi ne ocupam de proteste si parabole".
Citat 2, din revista22:
“Dupa zece ani de transformari, in Romania inca nu exista o "economie de piata in sensul unei piete libere", ci, mai degraba, "un sistem de relatii, beneficii si interese reciproce" intre membrii unui "grup restrans de oameni de afaceri, membri ai guvernului si inalti oficiali ai statului". La zece ani de la revolutie, economia romaneasca ramane prizoniera nationalizarii si a politizarii, bazata pe retele de relatii personale datand din timpul regimului comunist.”
Citat 3 acelasi nr, aceeasi revista:
“In campania pentru alegerile parlamentare din noiembrie 1996, Conventia Democrata din Romania (CDR) a acordat prioritate luptei impotriva coruptiei prin platforma program intitulata Contractul cu Romania. Emil Constantinescu, candidatul la Presedintie din partea opozitiei, a insistat sa se puna accentul pe aceasta idee, tinand cont de faptul ca sondajele de opinie aratau, la vremea aceea, ca accelerarea coruptiei devenise principala problema cu care se confrunta societatea romaneasca.”

Sesizeaza cineva vreo diferenta intre “atunci” si “acum”?

Din toate aceste citate, dar si urmarind “semnele” din ce in ce mai vizibile, ar trebui sa intelegem ca urlatul nu mai e suficient (asa cum s-a dovedit ca nici atunci n-a fost suficient) si e necesar sa trecem la actiune. Cum? E-he… Cred ca “mersul la vot” nu mai este suficient…

P.S.
Deh, intrand pe “taramul spiritului” ar trebui sa credem ca oamenii isi pot schimba mentalitatea – altfel crestinii ar considera ca Isus a fost crucificat degeaba.

[ link extern ] ,
prietenilor ,necunoscutilor nostri ce sta marturie si astazi pe cladirile inca nevaruite de 20 de ani.Neputinta noastra de azi? - intrebari ,raspunsuri si cam atat.Dar pe
oboseala ,neputiinta,ignoranta noastra isi cladesc si "alesii"imparatiile simtiind c-am obosit sa si urlam .

Cine are voce sa URLE!. Urlatul infricoseaza si animalele salbatice !