Potrivit art. 40 din OUG 80: „Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local „Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru“, al unităţii administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operaţiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.
Dacă persoana care datorează taxa judiciară de timbru nu are nici domiciliul, nici reşedinţa ori, după caz, sediul în România, taxa judiciară de timbru se plăteşte în contul bugetului local al unităţii administrativ teritoriale în care se află sediul instanţei la care se introduce acţiunea sau cererea.”
Domnule grosubogdan, multe dintre afirmaţiile dvs. sunt eronate. Vă rog să aveţi amabilitatea să postaţi răspunsuri doar în situaţia în care stăpâniţi legislaţia care se aplică subiectelor în discuţie. Sunteţi pe un site specializat, nu de discuţii libere, iar mesajele trebuie să fie argumentate şi să aducă un plus de valoare discuţiei.
Este adevărat că beneficiaţi de prezumţia de nevinovăţie, dar la fel de adevărat este faptul că procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţiile de legalitate şi de temeinicie. Dvs. trebuie să răsturnaţi aceste prezumţii cu orice mijloc de probă dacă doriţi să câştigaţi procesul. Altfel spus, agentul constatator nu este obligat să dovedească nimic în faţa instanţei.
„Prin jurisprudenta CEDO, printre care si cauza Anghel contra Romaniei, s-a statuat ca procesul-verbal de contraventie reprezinta o acuzatie in materie penala concluzie ce atrage aplicabilitatea garantiilor prevazute de art. 6 din Conventie oricarui acuzat in materie penala si anume prezumtia de nevinovatie (art. 6 din Conventie).
Curtea nu se opune insa stabilirii unei prezumtii de temeinicie a procesului verbal, cu conditia sa nu se incalce dreptul de aparare a petentului, iar acesta sa nu fie pus in situatia de a dovedi fapte negative (cauza Blum contra Austriei).
Or, in cauza, instanta retine ca nu petentului ii revine sarcina probei de a dovedi un fapt negativ, respectiv ca, la data de (…), pe strada (…), nu exista un indicator de acces interzis, ci intimatului care trebuia sa dovedeasca existenta acestui indicator la data cand pretinde ca petentul a savarsit fapta, dovada pe care nu a facut-o.”
Judecatoria Sectorului 1 a anulat procesul-verbal pe motiv ca “prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut”
.
.
.
Prin urmare, in lipsa unor alte mijloace de proba care sa confirme situatia de fapt retinuta in procesul-verbal de contraventie, aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesului-verbal de contraventie in prezenta cauza ar fi contrara garantiilor prevazure de art. 6 CEDO.
~ final discuție ~