Am nevoie de niste sfaturi

depinde de parinti, e adevarat ceea ce auspus ceilalti:gandeste-te bine dc inradevar este binepentru tine sa pleci de acasa,pentru ca dc la un moment dat nu te veimai inrelege cu prietenul tau unde te vei duce? te vor primi parintii inapoi sau va trebui sa stai cine stie pe unde? dc relatia este atat de serioasa de cenu va casatoriti? eu am 31 de ani,am familia mea si niciodata mama nu a fost de acord cu mine,intotdeauna mi-a bagat bete in roate si totusi incalociuesc cu ea....gandeste-te bine,e doar un sfat....asta ai cerut,nu din punct de vedre cei drept cidin suflet.

Fiind majora, poti sa hotaraesti singura ce vrei sa faci cu viata ta. Parinti nu te pot forta sa stai cu ei.
Asa ca gandeste-te bine , ce si cum vrei sa faci. Iar in Bucuresti "nu stau cainii cu colaci in coada"...;)

Desi 18 ani inseamna ca ai devenit majora, acest lucru nu inseamna insa si ca te poti descurca si iti va fi mai bine fara sfaturile parintilor, pe cont propriu. Din pacate, desi nu iti doresc si tie acest lucru, din prorprie experienta iti spun ca mai devreme sau mai tarziu, vei da dreptate parintilor. cu exceptia parintilor care isi abuzeaza copiii si au probleme psihice, TOTI le doresc doar binele si este de admirat ca fac acest efort desi tu te opui. O relatie inceputa la 18 ani sau mai devreme, nu se poate transforma in "camin" sau "casatorie" calcand peste sfaturile parintilor, care cel putin mie, mi se par normale, morale si pline de afectiune si dorinta de a nu te rata. De multe ori o plecare proasta in viata a insemnat esec pe toate planurile, pe viitor. Nu cred ca este exagerat ceea ce iti cer ei, cauta mijloace de constrangere, desi nu le vor pune in aplicare, sau daca le vor folosi, vor reveni asupra lor. Pentru cateva clipe incearca sa te pui in locul lor si ii vei intelege...depinde de tine, de cat de matur gandesti, de posibilitatile tale financiare.Un sfat: daca nu esti independenta financiar si te bazezi pe prietenul tau, nu iti vei mai castiga independenta nici pe celelalte planuri cu el. Ar fi multe de spus, nu te condamn pentru ce vrei sa faci, este ceea ce simti acum, insa chibzuieste bine asupra viitorului tau intr-un oras rece si mare, fara familia ta alaturi. Ma intorc si acum la parintii mei dupa sfaturi, le simt lipsa daca nu ii vad o zi si totusi le-am urmat sfaturile si sunt pe picioarele mele, am familia mea....iti doresc sa ai parte numai de fericire si sa fii acolo unde esti dorita si unde iti doresti tu!

In sesnsul juridic al celor aratate de dvs.,stati linistita.Daca cineva reclama o presupusa fapta penala,nu inseamna ca acea fapta a fost comisa cu adevarat.In alta ordine de idei,este doar problema dvs.ce doriti sa faceti cu viata dvs.De exemplu,v-ati putea continua studiile.