Succesiune Termen Depasit

In masura in care nu exista posibilitati financiare pentru dezbaterea succesiunii este foarte important ca mostenitorii sa se prezinte la notariat in termenul legal de 1 an si sa dea o declaratie de acceptare a mostenirii (costurile sunt reduse pentru aceasta declaratie) si ulterior vor dezbate succesiunea in functie de posibilitati si motivele obiective de care faceti vorbire.

Nu e vorba de un termen de un an.

Mostenitorii își contesta drepturile sau se înțeleg?

Aici este mai complicat. Deoarece celalalt mostenitor, adica matusa mea momentan pare deschisa la o intelegere, dar pe baza istoricului avut in familie e posibil sa prelungeasca voit realizarea succesiunii. Ar avea ceva de castigat?

Pana la urma ce s-ar putea intampla daca nu se face succesiunea pana la data limita. Ar veni uneva pe 24 Februarie.

Daca de zbateti succesiune dupa 2 ani veti plati impozit la stat de 1% pentru masa succesorala.

Pentru a dormi liniştit, tatăl dvs. ar trebui să dea o declaraţie de acceptare a moştenirii mamei sale până la împlinirea termenului de un an de la deces (un an = termenul de opţiune succesorală).

Declaraţia aceasta este ieftină (şi chiar de prisos, când oamenii se au ca fraţii), dar "face toţi banii" dacă apar conflicte intre succesibili.

Apoi, moştenirea se poate dezbate oricand (dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la deces, atunci NU se datorează impozit, dar asta nu înseamnă că nu s-ar putea dezbate şi mai târziu, dacă vreţi să faceţi şi statului un mic cadou, sub forma de impozit, din mostenirea bunicii)

Termenul de un an este termenul de opţiune succesorală.
Mai pe româneşte: Ai timp un an de la deces ca să alegi dacă vrei să fii sau dacă nu vrei sa fii moştenitorul persoanei decedate.

E greu de priceput pentru cei ce trăiesc cu credinţa greşită că te naşti moştenitor. Aiurea! Calitatea de fiu/fiică îşi dă doar ...chemarea la moştenirea părintelui decedat (datorită gradului de rudenie cu defunctul). Dar cel chemat (= succesibil), devine moştenitor (succesor) numai dacă vrea. Fiindca nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire care i se cuvine.

Succesibilul care acceptă moştenirea devine (retroactiv) moştenitor.
Succesibilul care renunţa este considerat că nu a fost niciodată moştenitor.

Acceptarea poate fi expresă (prin declaraţia despre care vorbeam mai sus) sau tacită (când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea sa-l facă decât în calitate de moştenitor).