Mostenire nepotii concubinului

Multumesc pt raspunsuri.

Inteleg ca cel mai sigur este sa-mi cumpar eu o locuinta, cu specificarea in contract "din surse proprii".

Dar va intreb, in conditiile astea, daca el va locui cu mine inca 5 - 10 - 20 ani ... va avea vreun drept la casa sau la ce e in casa (in conditiile in care facturile sunt clare, lucrurile fiind fie ale mele, fie ale lui, dar nu comune) ?

La ce se refera expresia "pt. ca in concubinaj mai intervin creante reciproce " ?

Fiecare are cu ce vine, oricat ati convietui, pana se va face vre-o lege in acest sens (a concubinajului). Daca el plateste ceva, sa zicem gunoiul dumneavoastra ii datorati 1/2 din acea plata, daca dumneavoastra platiti apa, el va datoreaza 1/2 din apa (pentru ca a locuit si consumat si el). Daca cumparati in TV este al celui care da banii, deci luati factura pe numele respectiv si tineti-o pana il aruncati. Daca luati ceva cu banii de la ambii, in caz de despartire cel la care ramane il despagubeste pe celalalt cu 1/2 din valoarea in acel moment (al despartirii). Daca faceti reparatii la casa sa tineti facturile si chitantele de plata si sa faceti caiet cu cine si ce a cheltuit. Nu neglijati aceste sfaturi, poate nu vor conta niciodata, dar daca ... vor conta. Si nu disperati. Medicina evolueaza de la an la an. Doamna de 67 de ani are fiica deja destul de mare.

Stimata doamna. Inteleg frica dumneavoastra despre viitor insa nu inteleg de ce trebuie sa stati cu o persoana care se pare ca va vrea langa el doar pentru confortul lui personal. Imi cer scuze nu vreau sa jignesc ....insa ca un simplu sfat , respectul si dragostea pe care cred ca i le purtati , nu trebuie sa primeze inaintea siguarntei dumneavoastra. Asa ca intelept ar fi sa va luati o casa a dumneavoastra in care sa va platiti singura darile si intretinerea , iar daca dumnealui va dori sa vina si sa locuiasca cu dumeavoastra si sa contribuie activ la viata in comun, cred ca va fi ok. Luati o pauza , ganditi , evaluati situatia si abia apoi decideti ce e mai bine pentru dumneavoastra. Si nu uitati un lucru f.f.f. important dumneavoastra sunteti cea mai importanta persoana din viata dumneavoastra. Sper ca nu v-am dernajat cu franchetea cu care v-am raspuns. Va vorbesc din experienta . Insa la noi nu se pune problema ca la dvs.

Va multumesc pt raspuns.

Din pacate, atunci cand cunoastem pe cineva, nu incepem cu familia lui. Familia o cunoastem mult mai tarziu. La inceput familia e politicoasa, zambitoare...
Il cunosti pe El, il vezi ca nu bea, nu fumeaza, e educat, e curat, participa la gospodarie, la evenimentele din viata omului , munceste mult si la slujba si acasa etc etc
Pe parcurs apar nepoteii, la inceput copii simpatici, deveniti adolescenti obraznici si apoi tineri adulti impertinenti.
Pe frate nu il cunosti deloc; chiar Dl X l-a tinut "ascuns", fiinf un fel de "oaia neagra" a familiei.
Apoi, fiind intr-o croaziera, de plictis, i-am scotocit putin prin telefon, si asa am aflat ca in urma cu niste ani, cand a fost necazul cu copilul, el i-a trecut pe numele maica-sii un apart. Daca nu cautam, as fi fost si azi senina si nestiutoare ...
Apoi descoperi sau asisiti la fel de fel de scene, cand il vedeam cum isi da haina de pe el (la propriu ) pt ca i-o cerea frate-sau: "Ti-ai luat alta haina, o duci bine ! Da--mi-o mie pe aia veche, ca nu-ti mai trebuie!" . Si el, cocosat de munca, i-o da.
Sau, familia lui vine cu un "cadou": haine de-ale lui din liceu, frumos impaturite: "uite ce surpriza avem pt tine, haine de-ale tale din liceu, sunt inca bune !"
(iar in fata revoltei mele, el raspunde: "sunt oameni simpli, atat ii duce si pe ei capul, ca nu au bani pt un cadou si apoi, neamurile nu ti le alegi..." Evident ca hainele nu-i mai vin...

Am vazut cum se desfasoara relatia cu rudele lui, prin sms " sa-mi trimiti ... ca oricum noi suntem mostenitorii", "sa-mi dai ... ca tot la noi o sa ajunga " , nu te rog, nu daca poti, niciodata multumesc.

Nu stiu ce varsta aveti, dar daca nu aveti copii la un moment dat va trebui sa existe cineva care sa va ajute. E bine sa va ganditi din timp si sa va planificati cu atentie totul cat timp sunteti inca in forta si capabili de o buna gandire. In nici un caz la batranete cand gandirea o ia razna. Am cunoscut mai multe cazuri si luati-o ca pe o certitudine, gandirea o ia razna. Cineva care va mosteneste si nu e implicat emotional (sa va iubeasca) nu e interesat sa va tina in viata. E un fapt cat se poate de real, sa nu credeti in povesti. Exista azile de batrani mai faine ca un hotel sau mai groaznice ca in Dickens. Exista rude iubitoare si neiubitoare. E alegerea dumneavoastra, alegeti cu mare atentie.