redeschidere dosar penal

patrascu razvan a scris:

Eusaisapte vad ca tot invocati DECIZIA nr.486 din 2 decembrie 1997 si ca in baza ei puteti ataca

orice ordonanta de respingerea oricarei plangeri

Ma gandesc ca nu ati citit atent motivarea, altfel nu inteleg aceasta interpretare a dvs.
Va postez pasaje din motivare, poate asa va dumeriti:

Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală. Fiind vorba de acte prin care se înfăptuieşte justiţia, este firesc ca acestea să fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecătoreşti, singurele autorităţi prin a căror activitate se realizează justiţia [art. 125 alin. (1) din Constituţie].

V-am subliniat la ce se refera, ulterior legislatia s-a modificat in acest sens. Ce vreti dvs este inadmisibil asa cum v-am aratat in alt topic.
Nu ati descoperit apa calda, zau asa.

1. Ce citati dumneavoastra se refera strict la "cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal", si precizeaza ca este evident

2. Daca acea propozitie se refera strict la acel caz, si precizeaza ca "e evident", inseamna ca in schimb nu este evident pentru restul cazurilor, adica a actelor si masurilor procurorului, pentru ca legea nu prevede si asta a vrut sa spuna d-l Ioan Muraru, adica nu exclude atacarea celorlalte acte ale procurorului in instanta cum probabil ati inteles dumneavoastra.

3. In dovedire invoc:

3.1. Paragraful precedent:
"
De aceea, persoana nemulţumită de soluţia dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar dispoziţia alin. (2) al aceluiaşi articol din legea fundamentală precizează că: „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Aşa fiind, dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care închid calea persoanei, nemulţumite de soluţia dată plângerii sale de către Ministerul Public, de a se adresa justiţiei.
"
CCR explica ca nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie

3.2. Paragraful urmator:
"
Desigur, ar fi necesar o intervenţie a legiuitorului, prin care să se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului.
"
Aici CCR remarca faptul ca legiuitorul ar trebui sa completeze legea, de aceea:

3.2. Concluzia CCR e:
"
... art. 278 din Codul de procedură penală este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează să se aplice în mod direct.
"
...pana cand legiuitorul va completa legea, ceea ce probabil n-a facut ca de obicei



Nu stiu ce vreti sa spuneti cu metafora dumneavoastra cu apa calda :) Eu am observat de mult ca nu se respecta art. 21 din Constitutie, "nici o lege nu poate ingradi acest drept"



Multumesc pentru discutie oricum, e stimulanta si e un scenariu valid a ce-ar putea invoca instanta in fata careia invoc DECIZIA nr.486 din 2 decembrie 1997 :)

1. Ce citati dumneavoastra se refera strict la "cazul actelor prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal", si precizeaza ca este evident

Dvs interpretati cum doriti, dar Decizia 486 este evident la ce se refera, asa cum v-am aratat.

Daca nu ati inteles cum interpreteaza CCR „liberul acces la justitie” in acest context, o sa va enumar cateva Decizii in acest sens si o sa va extrag din motivare, ce ar trebui dvs sa intelegeti:
Decizia CCR 241/2014:
[ link extern ]

Dispoziţiile art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală din 1968 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 21, introdus în Codul de procedură penală [din 1968] prin Legea nr. 202/2010, are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie. Astfel, rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior nu înlătură dreptul părţii interesate de a formula plângere, în condiţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală [din 1968], împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecăţii propriu-zise şi de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

Decizia CCR 365/2013:
[ link extern ]

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 21 , introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie. În acest sens, Curtea a statuat că, în faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru eliminarea unor garanţii procesuale, precum cea din speţă, cu condiţia ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanţa de judecată. Or, în cazul de faţă, rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, nu înlătură dreptul părţii interesate de a formula plângere, în condiţiile art. 2781 alin. 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecăţii propriu-zise şi de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

Decizia CCR 1025/2013:
[ link extern ]

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 21, introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie. În acest sens, Curtea a statuat că, în faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru eliminarea unor garanţii procesuale, precum cea din speţă, cu condiţia ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanţa de judecată. Or, în cazul de faţă, rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, nu înlătură dreptul părţii interesante de a formula plângere, în condiţiile art. 2781 alin. 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecăţii propriu-zise şi de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

Decizia CCR 62/2012:
[ link extern ]

Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, Curtea reţine cã posibilitatea formulãrii plângerii împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, constituie o garanţie procesualã, iar rãmânerea definitivã a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit prevederilor art. 278 alin. 2^1, introdus în Codul de procedurã penalã prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, are ca scop asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un recurs efectiv, nefiind astfel încãlcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi nici prevederile art. 13 din Convenţie.

Multumesc.

1. "are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale" s-au savarsit probabil cele mai mari abuzuri din Romania, si n-are nici un suport constitutional, si nici o logica decat aceea ce bineinteles ca daca se inchid toate dosarele din justitie azi, intr-adevar se asigura celeritatea cauzelor :D Evident asa gandeste un nebun si stim cine e acela ca scrie la sfarsit... are si certificat de nebun :)

2. mai mult, nu stiu unde scrie ca ordonantele procurorului pot ramane "definitive". Termenul juridic definitiv e aplicabil hotararilor judecatoresti nu ordonantelor care n-au autoritatea lucrului judecat si nici nu sunt executorii fiindca nu sunt hotarari judecatoresti. Procurorii nu infaptuiesc justitia ci doar strang probe si trimit dosarul in judecata in teorie. Opiniilor lor desi n-ar trebui sa aiba nici o valoare, si chiar n-au fiindca opiniile nu sunt probe, n-au rol determinant in instanta de judecata, cf. art. 103 din CPP

3. nu vad nici o hotarare prin care este anulata DECIZIA nr.486 din 2 decembrie 1997, si nici Constitutia n-a fost schimbata, adica spune in continuare "nici o lege nu poate ingradi acest drept" si "judecatorul se supune numai legii" si "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" si "Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă". Din punctul meu de vedere legea e foarte clara - Constitutia e legea suprema si nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie. Orice judecator s-a pronuntat impotriva acestei realitati juridice a savarsit Abuzul in serviciu, infractiunile de falsurile in inscrisuri si alte infractiuni...

Chiar nu pot sa scot toate pietrele din lac ale Noii Ordini din CCR :) Nu e scopul meu in viata. Dumnezeu sa-i aiba in grija, eu am DECIZIA nr.486 din 2 decembrie 1997 si art. 21 din Constitutie, si respectul meu pentru d-l Ioan Muraru pentru ca diferenta se vede:

"
Ioan Muraru este autor de manuale, cursuri și monografii și a peste 100 de studii de Drept constituțional, dintre care menționăm următoarele:

Constituția României – comentată și adnotată (Regia autonomă „Monitorul Oficial”, București, 1992) - în colaborare cu Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Florin Bucur Vasilescu, Ioan Deleanu și Ioan Vida;
Dreptul parlamentar românesc (1994, reeditată în 1995 și 2005) - în colaborare cu Mihai Constantinescu;
Drept constituțional și instituții politice, 2 vol. (2003, reeditat în 2006) - în colaborare cu Elena Simina Tănăsescu;
Liber Amicorum - Despre constituție și constituționalism (Ed. Hamangia, 2006).
"
[ link extern ]

vs Augustin Zegrean:

"
Explicații teoretice la legea fondului funciar (Ed. Aldo Mar, 1991)
"
[ link extern ]

In opinia mea portofoliul este infinit mai relevant cand angajezi pe cineva

D-lui Augustin Zegrean ii datorez decizia asupra art. 318 din CPP care mi-a salvat niste timp pentru ca am invocat-o si eu dar in raport cu nerespectarea prezumtiei de nevinovatie, ceea ce in fond e acelasi lucru cu nerespectarea principiului legalitatii si al prerogativei exclusiviste a judecatorului de a infaptui justitia pe cale de ratiune juridica

Ma indoiesc ca d-l Augustin Zegrean se gandea la mine cand a luat decizia insa :D

P.S. Daca mai aud de MICA REFORMA a celeritatii proceselor o sa ma refulez pe cine a dat-o :). E limpede legatura dintre cine a aprobat acea lege prin decret si d-l Zegrean

...si mai e o problema, ca daca nu ma lasa "deciziile" astea sa-mi rezolv problema pe cale gratioasa sau de procedura necontencioasa, deschid dosar penal procurorului ceea ce e neplacut pentru toata lumea. Aceste decizii ale d-lui Zegrean sunt inutile tocmai fiindca sunt ilegale, si creaza mai multe probleme pentru sistem decat rezolva.

Cum produce solutionarea cu celeritate a dosarelor daca eu reintroduc la infinit plangerea penala prealabila cu procurorii care Favorizeaza faptuitorul in ea? Intrebare retorica...

Si asta e o solutie de a redeschide un dosar penal fara concursul procurorului care s-a impotrivit tragerii la raspundere a infractorului, ca sa fie si asta o concluzie relevanta subiectului

eusaisapte a scris:

...si mai e o problema, ca daca nu ma lasa "deciziile" astea sa-mi rezolv problema pe cale gratioasa sau de procedura necontencioasa, deschid dosar penal procurorului ceea ce e neplacut pentru toata lumea. Aceste decizii ale d-lui Zegrean sunt inutile tocmai fiindca sunt ilegale, si creaza mai multe probleme pentru sistem decat rezolva.

Cum produce solutionarea cu celeritate a dosarelor daca eu reintroduc la infinit plangerea penala prealabila cu procurorii care Favorizeaza faptuitorul in ea? Intrebare retorica...

Si asta e o solutie de a redeschide un dosar penal fara concursul procurorului care s-a impotrivit tragerii la raspundere a infractorului, ca sa fie si asta o concluzie relevanta subiectului

Se poate merge cu plangeri pana la un nr nelimitat fata de procurori si judecatori care abuzeaza atunci cand ei nu sunt impartiali? Cine sa faca dreptate, sau toti judecatorii si procurorii, oare nu vor considera ca un asemenea om care introduce un nr nelimitat de plangeri impotriva unor magistrati este dus cu pluta?