Divort 2009, rejudecare pentru obtinere autoritate parinteasca comuna

Multumesc mult pentru raspunsuri!

Are șanse sa obțineți custodie comuna dar sunt cazuri în care se stabilește custodie exclusiva în astfel de procese.

Ca sa obțină el copilul este foarte greu dar poate încerca.
De principiu pare sa nu aibă șanse dar are dreptul de a încerca.

Dle avocat, macar dvoastra, folositi termenul juridic de autoritate comuna in detrimentul termenului folcloric de custodie comuna!
Custodia comuna inseamna locuinta alternativa, fara drept de vizita si fara obligatii de intretinere si excede cu mult sintagma de "autoritate parentala comuna".

Din nefericire, d-nul avocat nu se poate împăca cu realitatea de drept și de fapt că fosta custodie a fost înlocuită de AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ, iar fostul drept la vizita a fost înlocuit de DREPTUL la LEGĂTURI PERSONALE cu MINORUL.
Un astfel de avocat, ca TATĂ dacă îl angajezi, ai procesul pierdut din start în dezavantajul copilului, și în favoarea egoismului mamei atât de păgubitor pentru copil.
Ca el sunt mulți avocații și trebuie cernuți, adică dacă în timpul discuției pronunță termenii drept de vizită și custodie, să ieși pe ușa lor fără să te mai uiți în urmă și tot așa până găsești avocatul corect, care este interesat de interesul superior al copilului, nu de egoismul mamei.

Cu tot respectul pentru cei dornici de a ajuta copiii, actuala instituţie "autoritate părintească comună" faţă de vechea încredinţare este "aceeaşi Mărie cu altă pălărie", iar "vizita" înlocuită cu "relaţiile cu minorul" aşişderea. Schimbarea acestor termeni în noua legislaţie a creat un tzunami în rândul părinţilor (în majoritate, bărbaţi) divorţaţi, fiindcă le-a creat convingerea că de acum înainte, totul va fi invers decât până la schimbarea codurilor. Ei, acum s-au convins că nu e aşa. Singurul lucru "câşigat" de aceştia este că pot să refuze semnarea unui acord pentru plecarea în străinătate a părintelui rezident însoţit de minor, dar şi acel lucru este până la urmă păgubos, că, fie are de lucru să meargă la notar şi să cheltuie bani, fie are de mers în instanţă, să-şi justifice refuzul. În privinţa "relaţiilor personale", la fel există un program , ca înainte.
Acest nou termen, care creează iluzii, creează în acelaşi timp mai multe conflicte. Am înţeles că părinţii trebuie să se înţeleagă cu privire la şcoala urmată de copil, este ok treaba asta; dar dacă părintele cu indicaţiile preţioase nu finanţează transportul şi pretenţiile de la şcoala dorită de celălalt, în ce măsură poate fi obligat acesta să-şi ducă la îndeplinire pretenţiile?
La fel, sunt de acord şi cu pretenţia părintelui nerezident de a nu finanţa cursul de ski din Elveţia, dacă părintele rezident îşi doreşte acest lucru - cine vrea extravaganţe, să le şi finanţeze.