Declaratiile suspectului in calitate de martor, raspunderea pentru marturie mincinoasa

Audierea ca martor a viitorului suspect in cauza, mi se pare neechitabila, mai ales cand se cunoaste faptul ca aceasta persoana este faptuitorul si totusi organul de urmarire penala il trece mai intai prin calitatea de martor, pentru ca apoi sa devina suspect.
Cred ca prin renuntarea la calitatea de faptuitor din NCPP si imposibilitatea faptuitorului audiat in calitate de martor de a se prevala de drepturile procesuale conferite suspectului, legiuitorul a creat posibilitatea incalcarii unor drepturi fundamentale, avand in vedere ca martorul are obligația de a spune adevarul, sub sancțiunea savarsirii infracțiunii de mărturie mincinoasa chiar în privința unor imprejurari care îl privesc.

Stiti ca am tot zic ca noua lege este defectuasa tare si facuta ca pentru un stat politienesc pentru a se suprima drepturile individuale cat mai mult.

Dar...chiar si asa declaratia mincinoasa data in calitate de martor a faptuitorului unei infractiuni in mod normal nu poate duce la o condamnare penala in opinia mea.

Faptul ca nimeni nu este obligat sa se autodenunte se intinde pana acolo unde dreptul la aparare incepe sa apara, sa se contureze si din acest motiv nu se poate condamna persoana.
Se pot scrie vreo 3-4 pagini de aparare pe asa ceva strict pe aceasta problema si numai pe aparari in drept.

Spre exemplu, in caz de omor sunt cazuri in care martorul a comis infractiunea dar nu se stie.
Va dati seama la cum se judeca in Romania ca inevitabil persoana va fi condamnata daca recunoaste in calitate de martor iar apoi neaga in calitate de inculpat.
Am dat un exemplu cat mai clar pentru a se intelege cat mai bine.

Si daca nu ar recunoaste tot ar recunoaste cred eu deoarece se pot exercita adesea agreiuni fizice in caz de omor.Mai toti au cel putin cate un ochi vanat pana sa recunoasca...

Chestia cu inlaturarea unei declaratii de martor este valabila in SUA, nu si in Romania daca privim realist lucrurile deoarece drepturile procedurale nu sunt recunoscute cu adevarat in Romania decat daca suspectul sau inculpatul are avocat angajat si atrage atentia autoritatilor...la un mod cat mai explicit.

Spre exemplu, in urma cu vreo 10 ani sau mai bine le-am zis sa ii scoata catusele la inculpatul recidivist pentru motivul ca a expirat durata retinerii si era liber.
Am spus-o in sedinta publica cand m-am uitat la ceas in timp de pledam.
Expirase timpul de retinere.
Judecatorul s-a uitat mirat la mine si nu intelegea ce vreau...si a tacut...
Nu i s-au scos catusele...desi am repetat de 2 ori...
Nici eu nu am insistat din motive legate onorariu...

Dupa mai multi ani se scoateau catusele...
Am avut inculpati care au plecat din tara si judecata inca nu se finalizase.

De curand, am observat ca la expirarea retinerii se emite de instanta mandat de aducere pentru ca inculpatul sa nu mai plece unde vrea el la expirarea duratei retinerii.
Nu era insa clientul meu acela retinut...cu mandat de aducere ci al altui avocat care nu a zis nimic...banuiesc ca tot din motive legate de onorariu...

Eu cred ca dreptul de a nu te incrimina ar trebui sa fie asemanator drepturilor Miranda, "ai dreptul sa taci si orice ai spune poate fi folosit impotriva ta in judecata". Suspectul are dreptul de a nu se incrimina in sensul ca nu poate fi obligat sa declare nimic sau sa participe la inculparea sa, nu si dreptul de a minti in scopul de a falsifica realitatea dosarului si eluda tragerea la raspundere penala

Mie art. 118 din CPP mi se pare abuziv, putandu-se interpreta in favoarea faptuitorului care desi in mod vadit a savarsit infractiunea, ar putea fi achitat prin tehnicalitati aberante cand tot ce conteaza in procesul penal e daca o persoana a savarsit infractiunea sa fie condamnata. Exista intr-adevar persoane lipsite de discernamant care pot declara tampenii care le condamna penal desi sunt nevinovate, sau chiar recunosc fapte care nu le-au facut, insa pentru aceste persoane exista evaluarea psihiatrica...

Exista o hiba totusi, si anume textul "in aceeasi cauza", adica daca declaratia nu poate fi folosita impotriva sa, in schimb poate fi folosita in cealalta cauza avand obiectul Marturia mincinoasa :) Evident aceasta poate conduce la revizuire dupa o hotarare falsificata in favoarea inculpatului, bazata si pe declaratiile inculpatului

In cazul meu problema faptuitorului este alta, ca a declarat la patru jandarmi ceva ce am demonstrat in contradictoriu cu proba materiala audio-video. Aceasta constituie Falsul in declaratii si nu mai conteaza ca nu poate fi folosita declaratia sa in calitate de martor impotriva sa, ceea ce este alta declaratie, oricum diferita de cea data jandarmilor, prin care deasemenea am demonstrat ca a mintit, fiindca si-a schimbat declaratia. Orice artificii s-ar incerca prin audierea ca martor a faptuitorului nu schimba Falsul in declaratii savarsit in afara procedurii penale cu privire la savarsirea faptei penale

Ultimul argument legat de art. 118 din CPP este interpretarea de fapt ca daca faptuitorul recunoaste in calitate de martor, aceasta nu poate fi folosita impotriva sa daca devine sau a fost suspect sau inculpat. Aceasta n-are nici o legatura cu faptul ca a savarsit Falsul in declaratii si Marturia mincinoasa, ceea ce se poate folosi ca proba, fiindca textul de lege spune ca "declaratia" nu poate fi folosita impotriva sa, nu si faptul ca a savarsit Marturia mincinoasa ceea ce nu e declaratia celui care a savarsit Marturia mincinoasa prin aceasta declaratie evident fiindca o persoana nu poate declara adevarul si savarsi Marturia mincinoasa concomitent :)

Nu ați înțeles ce am zis.
La noi procedurile sunt făcute și aiurea și nici nu se respecta.
De aceea ziceam de SUA.
Un proces corect este și acela în care este pus liber și un psihopat dacă se încalcă procedurile.

În caz de omor oricum ii bate pana recunosc dacă nu au avocat sau dacă se mișcă prea greu avocatul și cum avocatii iuți sunt foarte scumpi în general au timp sa ii bata bine de tot.

Și pe furt cunosc cazuri în care s-au aplicat bătăi tari de tot de nu mai putea calcă pe talpa omul.

Peste tot probabil ca este asa dar procedurile trebuie uite respectate.

La noi, dacă un judecător vede ca martorul este infractorul eu nu cred ca înlătura cu adevărat declarația decât dacă e vorba de fapte minore.Nu ma refer la faptul ca îl condamna în baza ei ci ca aceasta ar fi contat enorm pentru condamnare...

Este ceva extrem de complicat ca și discuție și eu mereu am susținut ca martorul are dreptul de a nu declara nimic.
Insa...este foarte greu de realizat asa ceva și avocatul trebuie sa fie foarte dârz pe situație.

Noua lege este practic făcută pentru un stat polițienesc.

Vechea procedura penala ajunsese la un nivel foarte ridicat de acuratețe juridica și exact atunci au schimbat-o...
Era conforma cu exigentele CEDO și constituțională...

Ca sa înțelegeți mai bine va pot spune ca procedurile nu vizează vinovăția sau nevinovăția unei persoane ci rațiunea respectării lor au ca scop respectarea legii de către autoritățile de stat, de organul judiciar.

Jurisprudenta CEDO este in sensul respectarii dreptului la tacere si neautoincriminare al martorului, elocventa in acest sens este cauza Brusco c. Franței, unde Curtea a constatat incalcarea echitatii procedurii prin ascultarea in mod pur formal a petentilor ca martori, desi autoritațile dispuneau de suficente elemente de natură a-i suspecta de comiterea unor infracțiuni, fiind evidenta calitatea de suspecti a acestora.
De asemenea, Curtea a statutat ca o persoana dobandește calitatea de suspect, nu din momentul în care această calitate îi este adusă la cunostinta, ci din momentul în care autoritățile aveau motive plauzibile pentru a-l suspecta de comiterea unei infracțiuni.
In NCPP, desi avem art.118 care aparent se doreste a fi ca o protectie impotriva martorului devenit ulterior suspect, in realitate prin audierea in calitate de martor se ajunge la constrangerea persoanei care nu este straina de comiterea unei infractiuni audiata sub juramant sa furnizeze relatii in legatura cu imprejurarea respectiva. Faptul ca ulterior legea stabileste ca nu se pot folosi de aceasta declaratie, este de fapt o mare pacaleala, organul de urmarire realizandu-si scopul in momentul in care afla informatiile necesare incriminarii, informatii pe care le folosesc in realitate impotriva martorului devenit suspect cat si impotriva altor persoane.