Urgent! Nerespectare program vizita minor

Stimata Doamna #proastasatului ... incerc sa imi dau seama daca va aflati intr-una dintre urmatoarele situatii:
- ati dat copy-paste la acest mesaj de la alte forumuri de discutii;
- ati raspuns fara sa cititi mesajele mele;
- ati citit printre randuri;
- sunteti o persoana care a trecut prin asa ceva si ati ramas cu frustrari.

Si ar mai fi. In orice caz, raspunsul dvs. nu se potriveste de nici o culoare la situatia reala chiar si luand in considerare numai informatiile minimale pe care le-am furnizat.

O sa profit ca am putin timp liber si o sa detaliez mai mult:

In primul rand nu este vorba despre mine, ci de un o familie din care ambii (sot si sotie) imi erau prieteni foarte buni). Deci privesc din exterior si sunt cat se poate de impartial.

Inainte de prima infatisare a divortului (cu circa 3-4 luni) cei doi cica "s-au impacat", avand o discutie chiar de fata cu mine din care reiesea ca ei nu au o problema unul cu celalalt ci fiecare avea probleme cu soacra. Tatal s-a mutat la tara(unde domicilia mama cu copilil - in casa bunicii mamei), tocmai pentru a dezamorsa relatiile dintre sotie si mama tatalui.

Inclusiv de fata cu mine, in cadrul unei discutii legate de procesul de divort mama a afirmat ca nu poate retrage cererea de divort ci ca la prima infatisare va retrage cererea in fata instantei. Atat tatal cat si eu am luat-o de buna nestiind care sunt reglementarile in materie.

Astfel tatal nu a mai depus intampinare in termenul legal, nici macar prin care sa sustina ca s-au impacat si cauza a ramas fara obiect. Impacarea a fost in fapt doar "de forma".

In toata aceasta perioada tatal a investit in locuinta modesta de la tara pentru a creste putin conditiile de trai (apa curenta in casa, dus, chiuveta, etc).

Exact inainte de proces sotia, mama acesteia, bunica si minora dispar in ceata tatal ramanand pe afara. Nu i se mai raspunde la telefon, nu stie absolut nimic de copil.

In urma amenintarilor cu apel la 112 raspunde sotia si ii spune sa nu mai vina, sa nu o mai caute.

Din punctul meu de vedere a fost o "manevra" pentru a nu mai depune tatal intampinare.
Deh, prostia lui.

Pe toata perioada procesului eu am fost personal cu el aproape de fiecare data sa o vada pe copila, de fiecare data putand sta doar 15-30 de minute si chiar si atunci apareau certuri atat intre el si sotia lui cat si intre el si soacra lui. S-a ajuns chiar ca soacra sa ii solicite sa ii dea ei banii pentru pensia alimentara a copilului desi sotia acestuia nu era acasa.

Fiind refuzata a fost "invitat" sa iasa afara.

Pana la pronuntarea divortului numai asa au stat lucrurile. Tatal a incercat sa vorbeasca cu mama legat de o problema medicala a copilei (nu vorbea deloc desi avea peste 2 ani).

Alta data a incercat sa vorbeasca cu mama legat de inscrierea la un camin/ gradinita.

Raspunsul mamei a fost mereu inevitabil acelasi, de fata cu mine:

"Auzi, ai venit sa vezi fetita, daca ai chef de cearta stii unde este poarta".

Dupa pronuntarea divortului situatia s-a agravat mama nedandu-i nici o informatie si neraspunzandu-i la intrebari, tatal fiind "bine venit" doar in cele 5 minute necesara sa ii inmaneze banii de pensie alimentara.

Astfel tatal a fost nevoit sa deschida proces de relatii cu minorul instanta fiind nu doar convinsa ci chiar mai mult de faptul ca atat mama cat si martorul adus (in persoana fostei soacre a tatalui) a mintit in declaratii. Instanta a decis sa motiveze programul de vizita acordat in circa 2 pagini acoperind absolut orice posibilitate de atacare in apel.

Tatal castiga programul de vizita, mama declara apel. In apel mama invoca ca si motiv pentru a nu ii permite tatalui sa ia fata la domiciliul sau urmatoarea:

" EU NU M-AM INTELES DELOC CU FOSTA SOACRA - NU VREAU CA FATA SA MEARGA ACOLO".

Bineinteles ca a pierdut apelul instanta respingandu-l ca nefondat.

Din momentul castigarii procesului pe fond pana la judecarea apelului au fost cred ca 4 sau 5 weekenduri din programul de vizita la care tatal s-a dus punctual.

Pe toata perioada cred ca tatal are daca nu sute, in mod sigur zeci de mesaje prin care intreaba ce face fetita, de ce are nevoie, cu ce poate ajuta.

Au fost multe mesaje in care ii spunea mamei ca el nu doreste sa ia copilul acasa la el, cel putin nu de la inceput si ca doreste sa mearga chiar si impreuna cu mama la un loc de joaca in care sa poata petrece mai mult timp, linistit impreuna cu fiica lui.

Credeti ca a primit vre-un raspuns?

Politia a fost chemata de 2 ori, dupa castigarea procesului pe fond.

De fiecare data tatal s-a deplasat cu cel putin un martor, prima data cand a fost chemata politia fiind chiar 3 martori.

Fosta sotie impreuna cu fosta soacra si cu fetita au iesit in drum spre poarta in ideea sa il lase pe tata sa stea 15 minute cu cea mica. In momentul in care a vazut ca sunt 3 martori, soacra le-a intors pe cele doua inapoi si le-a trimis in casa.

Atunci a fost chemata politia.

Soacra raspunzand la un apel telefonic i-a adresat direct injurii si i-a zis ca "nu ii da nici un copil si sa isi vada de viata lui, sa lase copilul in pace".

Aceasta a fost replica la afirmatia tatalui prin care spunea ca NU a venit sa ia copilul ci ca a venit sa il vada.

In discutia cu politia fosta soacra era cea mai vehementa spunandu-i ca "sa ma lege, ca eu nu ii dau copilul" desi ea nu avea nici o autoritate. A facut circ de imi era mie jene ca ma aflu acolo. M-a jignit si pe mine fara ca eu sa am vre-o altercatie cu ea. Politia statea de vorba cu fosta soacra pana cand am solicitat sa fie chemata mama, dupa 15 minute de discutii. Incompetenta.

Cand a venit mama la poarta a spus ca nu ii da copilul, ca sa astepte pana la pronuntarea apelului. I s-a propus de fata cu politia sa mearga la un loc de joaca si a refuzat motivand ca era "racita cobza". A fost intrebata daca e de acord ca saptamana urmatoare sa iasa la plimbare si a raspuns "daca ma simt bine, da". Asta de fata cu politia, saptamana urmatoare neraspunzand nici la telefon nici la mesaje.

Situatia s-a agravat la ultimele doua vizite cand nici macar nu a raspuns la poarta, nici la telefon, nici la mesaje.

Practic tatal nu mai stie absolut nimic de copila de mai bine de 2 luni.

Repet si insist pe acest fapt: tatal a incercat sa comunice, a incercat sa ajute, insa a fost refuzat total cu exceptia incasarii banilor pentru copil.

Tatal are de recuperat cheltuieli de judecata de la mama si a incercat sa vorbeasca cu aceasta pentru a nu ii mai plati si totusi mama sa aiba dovada ca i-a platit. Pentru ca pe el nu il intereseaza banii si sa faca rau.

Daca ati fi fost atenta ati fi observat ca incercam pe cat posibil sa nu apelam la plangere penala. Insa pana atunci trebuie sa stranga dovezi. Pentru a strange dovezi, doar martorii consider ca nu sunt suficienti.

De aceea am intrebat legat de politie si de proces verbal, legat de DGASPC, executor, etc.

Chiar nu intele de ce mama se opune atat de vehement. Exista o suspiciune insa nu o luam in calcul momentan.

Totusi atat tatal cat si copilul au dreptul de a relationa. Si in nici un caz intr-o atmosfera de scandal care sa faca copilul sa planga si sa fie speriat.

In concluzie varianta dialogului este exclusa de catre mama, dupa ce de mai bine de 1 an refuza orice comunicare.

Bunica este cea care se autodetoneaza in primul rand. Mie personal imi da impresia ca mama este foarte mult influentata sau chiar santajata emotional sau chiar financiar de catre mama acesteia. Mama se rezuma la a nu comunica si a face cateva afirmatii lipside de orice noima.

Nu am zis nicaieri ca ele sunt indracite si ca tatal e painea lui Dumnezeu. Aproape sigur vina este impartita intre toti cei implicati, insa asta nu justifica modul de comportare al acestora.

Ganditi-va ca tatal a platit pensie alimentara + alte cadouri in plus inca de la momentul in care s-au despartit insa mama a cerut in instanta ca tatal sa plateasca pensia alimentara de la momentul parasirii domiciliului, inclusiv pentru cele 3 luni in care tatal "s-a impacat" cu mama si a locuit la domiciliul acesteia.

In infatisarea din instanta constatand ca tatal are si martori si bonuri si chitante ... a afirmat "sunt de acord ca nu mai vreau scandal".

Cam ce spune acest lucru?

Vorbiti despre decaderea din drepturile parintesti. De unde pana unde ati tras concluzia ca tatal isi doreste asa ceva? E absurd!

La fel si alienarea parentala! Nu am pomenit de asa ceva. Copila este foarte incantata sa stea cu tatal ei si sa se joace. Totusi are numai 3 anisori. Nu se pune problema de asa ceva, cel putin nu inca.

Desi sincer sa fiu pare ca asta este scopul final al mamei ...


Credeti-ma ca am incercat chiar si eu cu "vorba dulce care mult aduce". I am dat mesaj mamei la care bineinteles ca nu am primit raspuns.


Prezenta politiei a fost solicitata pentru constatarea refuzului mamei, copilul nu a fost de fata iar tatal a iesit din casa dupa nici 2 minute tocmai pentru ca fosta soacra incepuse sa faca scandal, sa tranteasca usile si sa tipe, speriind copilul care a inceput sa planga.

Tocmai pentru a nu traumatiza copilul, tatal a plecat imediat!

Nu vad ce mama s-ar autodetona la o mana intinsa la cresterea copilului.

Sincer, nici eu nu vad de ce, insa iata ca se intampla. Daca tatal ar putea sa trimita prin posta tot salariul fara sa aiba nici un drept, mama pare ca ar fi cea mai fericita.

Sau chiar si daca ar trimite doar pensia prin posta si atat.

In concluzie, dupa acest "pomelnic" de mesaj poate aveti bunavointa sa reveniti si sa reevaluati mesajul dvs anterior.

O zi buna.

Proastasatului, de regula sunt pro comunicare, insa imi cam dau seama destul de repede unde ai sanse si unde nu.
Atunci cand copilul vrea la celalalt parinte iar tu ca mama te opui pe fata, devine cam clar ca nu ai loc de intors sau nu ai alta decizie de luat.
Am precizat in raspunsul meu ca mama poate fi chemata la consiliere. Cei de la DGASPC sa vada exact ce se intampla acolo de tatal nu isi poate lua copilul. Ar fi de preferat sa se rezolve acolo si asta sa fie primul demers inainte de orice.

Dat fiind faptul ca deja DGASPC-ul a inceput demersuri de decadere din drepturile parintesti pentru mame care nu au permis accesul tatalui la copil, nu as spune ca alienarea parentala e o simpla bagatela si ca nu se poate pierde copilul pentru asa ceva. Eu unul ca parinte nu as mai putea dormi noaptea daca as fi dat in judecata de catre DGASPC pentru a mi se retrage drepturile asupra fiului meu. Pentru ca din atatea cazuri una dintre ele tot va pierde acest drept.
Nu sunt pro executare dar nu poti cere penalizari pana nu ai trecut si prin asa ceva.
Si din nefericire tot mai multi ajung acolo. Pentru ca din cate vad eu in marea majoritate a cazurilor ( nu generalizez) parintele rezident, mama in 99% din cazuri nu a inteles ca a trecut vremea cand copilul ii revenea automat si cand putea dispune de el la bunul plac. Nu comunica, nu informeaza, nu incurajeaza, nu intelege care e binele superior al copilului ei.
Aici fac o mentiune pentru ca evident mi se va sari in cap, nu spun ca asta e un adevar general valabil si ca in toate cazurile mamele sunt de vina. Ma refer la cazurile in care tatal plateste pensie alimentara bunicica, nu a abuzat in nici un fel mama sau copilul inainte de divort, vine regulat la programul de vizita si are un comportament decent si incearca sa fie implicat in viata copilului.
Proastasatului, am o intrebare, dumneavoastra respectati legea?
Treceti pe verde sau pe rosu la semafor? Va platiti taxele?
Pentru ca in lege e mentionat printer altele si dreptul copilului de a avea legaturi cu amandoi parintii. Ori rezidentii stau cam mult la discutii si se gandesc cam mult daca sa respecte asta sau nu. Si din nefericire se asund in spatele cazurilor in care bietul copil chiar a fost abuzat de nerezident si nu doreste sa plece din motive intemeiate.

Evident ca pentru binele copilului trebuie sa ai mai multa minte decat celuilalt, sa incerci sa dezamorsezi, sa vorbesti frumos, sa vezi care e problema cu adevarat si asa mai departe. Pentru ca in Romania nu exista respect pentru nimic iar legea asta e ca oricare alta peste care poti trece.

Sunt mame, parinti care se autodetoneaza pentru ca nu au depasit trauma divortului. Cat despre mana intinsa care vrea sa te ajute sa-ti cresti copilul....... poti ramane cu ea asa. Pentru ca acolo unde este ura si ranchiuna mai rar primeaza binele copilului tau.

Vad ca cei care sunt impotriva alienarii sustin ca executorul, cearta, o stare conflictuala ar dauna copilului care va asocial tatal cu aceste problem. Oare lipsa tatalui din viata copilului nu traumatizeaza copilul? Ati vorbit cu copii care nu si-au mai vazut niciodata tatal? Ca se intreaba de ce au fost abandonati? E parerea mea personala ca un copil, ajuns adult mai repede iarta o metoda gresita de a se apropia de el decat absenta cu desavarsire din viata lui. Ce doar mai putin, un tata care a luptat sa fie langa tine sau un tata care a plecat?
As zice ca ultima variant.

Lucian BZ, nu am spus ca in acest moment copilul ar fi alienat, insa toate aceste actiuni il alieneaza si sunt un abuz asupra lui. Daca abuzul continua tatal si autoritatile statului trebuie sa ia masuri pentru a salva si a ajuta acel copil. In momentul de fata, cu tot regretul, din ce povestiti reiese ca s-a inceput alienarea parentala asupra minorei.
Fiind din mediu rural, e impamantenita ca naiba traditia ca mama poate face orice cu copilul. Acolo insa nici tatii nu isi prea bat capul dupa divort asa ca nimeni nu acorda atentie cand asemenea lucruri se intampla.
Dat fiind faptul ca aveti martori ca bunica se opune, va sugerez sa ii faceti ei plangere penala in primul rand. In plus, dupa plangerea penala solicitati DGASPC-ului sa verifice daca in aceste conditii locuitul cu bunica infractoare mai e spre binele superior al copilului. Credeti ca se vor potoli? Asemenea atitudini primitive nu se duc niciodata, se opresc ori de teama ori pentru ca dispare obiectul care le da putere, respectiv copilul. Iar teama daca le apar penalizarile sau perspectiva petrecerii catorva zile la mititica.

Domnule Lucian, cu referire la alienare si decadere ii raspundeam dnului When, nu dvs! Asta apropo de citititul printre randuri. Continui sa am convingerea ca razboiul nu e o solutie, desi respect dreptul fiecaruia la o optiune.
Dnule When raspunsul meu este da, respect legea.
Doar ca insasi legea este nuantata atunci cand vine vorba despre copil si nu despre taxe.
Va rog sa-mi aratati si mie o actiune, macar una, in care DGASPC-ul a promovat, nu neaparat a castigat, macar a promovat, o actiune de decadere pentru alienare sau nerespectare a programului de vizitare!
Dnule Lucian, invitati tatal sa-i trimita mamei pentru 2-3 luni pensia prin posta. Astfel se va dovedi clar daca mama deschide usa doar pentru a lua pensia sau pentru a lasa tatal sa-si vada copilul. Scoteti-o pe bunica din ecuatie. Nu are ce cauta. Copila are 2 parinti, ei trebuie sa gaseasca o cale. Cereti monitorizarea programului de catre DGASPC, dar nu va asteptati sa obtineti de la ei mai mult decat atat. In opinia mea sunt niste functionari de primarie lipsiti de cel mai elementar profesionalim.
Despre executor si p.v al politie v-am raspuns (copiind de pe alte forumuri probabil).
Cata vreme hotararea nu era definitiva mama putea, legal, sa solicite existenta unei hot jud definitive. (doar o hot jud def reprezinta un "titlu").
Cand il sfatuiti dnule When pe dnul Lucian sa faca bunicii o plangere penala cititi mai intai def infractiunii. S-ar putea ca, ascultandu-va sfatul, sa devina el infractor in loc de bunica!
"Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent". Vi se pare ca fetita ar fi fost "incredintata prin hot jud" bunicii???
Poate se va alege tatal cu o plangere pentru inducerea in eroare a organelor judiciare, dupa ce primeste bunica o clasare. De asta tot spun, mai usor cu parul ca ti se poate intoarce in frunte.

proastasatului, fetita nu a fost incredintata bunicii insa nu este legal abuzul asupra unui minor. Atunci cand nu poti sa-ti iei copilul pentru ca bunica sau gigicul de pe strada nu te lasa, nu e ok. In plus, daca merge cu executorul sa ia copilul si bunica se opune, ghiciti ce, conform codului penal art 287 poate incalta de la 3 luni la 2 ani inchisoare sau amenda.
In orice caz, prin faptul ca fata nu isi vede tatal, la o varsta asa de frageda in curand nu va mai dori sa plece cu el sau sa stea cu el pentru ca nu-I asa, este un strain. Iar atunci o sa spuneti ca trebuie sa lase copilul nu sa-l ia cu sila pentru ca bietul refuza pentru ca nu are o legatura cu el.
Sunt de acord ca cearta si scandalul nu reprezinta o solutie, ca doar ati vazut de la alte sibiecte ca nu instig la asa ceva. Insa sunt cazuri in care nu ai alternativa iar asta e unul dintre ele.
E usor sa sfatuiesti sa stai, sa astepti insa va intreb din nou, doamna, cat ati putea sta departe de copilul dumneavoastra???? Poate sunt un tata exagerat insa mie mi-e dor de baiatul meu din secunda in care ies pe usa gradinitei. Abia astept sa il iau seara acasa si simt ca incep sa cu adevarat doar cand el e langa mine. Va spun cu mana pe inima ca nu-mi imaginez durere mai mare decat sa nu il pot strange in brate. Cum sa stai sa astepti? Cand legea va da dreptate, tie si lui, cand cu siguranta ii este mai bine cu tine in viata lui? Cum sa astepti resemnat si sa nu faci nimic sperand ca poate mama va devein binevoitoare si va va lasa impreuna?
Mama nu e om? Ea nu trebuie sa se supuna legii? In clipa in care naste, primeste cumva dispensa de a se mai supune normelor? De ce daca incalci legea pentru orice altceva esti sanctionat dar pentru a-ti vedea copilul trebuie sa te rogi, sa te milogesti, sa speri?
In cazul in care nu vedeti, parintii care sustin alienarea sunt si cei care spun ca da, din randul lor sunt tati care nu-si merita numele, ca nu e alienare daca copilul refuza sa mearga pentru ca a fost abuzat sau neglijat, ca ar trebui sanctiuni daca nu mergi la programul de vizita sau nu platesti pensia alimentara. De cealalta parte insa dumneavoastra si Martonze sunteti sigure ca mama niciodata nu greseste, ca nu exista alienare parentala. Cu alte cuvinte cei de gen masculin sunt mereu, intotdeauna de vina pentru problemele existente cu fosta. Ori cat de sanatoasa este aceasta gandire? Nu prea.
Da, DGASPC-ul este o institutie care mai mult nu-si face treaba. Dar sunt si cazuri in care o face. Trebuie insistat pentru ca doar asa se va incepe sa se miste ceva. Nu poti sta cu mainile in san atarnand la mila bunicii sau a unchiului sa-ti poti imbratisa copilul.
Din ce vi s-a povestit, chiar e nevoie sa mai sfatuiti sa trimita tatal prin posta banii 2-3 luni sa vada daca I se deschide usa doar asa? Adica nu si-a vazut copila de 2 luni, mai asteapta inca 3, apoi porneste actiunea de executare care dureaza si aia 2-3 luni, deci eventual in cel mai bun caz sa isi vada copila peste 7-8 luni????????????? Repet, sunteti mama, inainte sa sfatuiti un parinte asa lejer din spatele calculatorului sa uite de copilul lui pentru 7 luni, intrebati-va ce ce ati simti dumneavoastra daca acum v-ar suna telefonul si fostul v-ar spune ca v-a luat copilul si vi-l aduce peste 7 luni. Sunt curios ce ati face atunci daca nu v-ar raspunde la mesaje, telefoane, la usa. Ati incerca 2-3 luni cu vorba buna sau v-ati opri la politie?

Stimata Doamna proastasatului, imi cer scuze pentru afirmatiile legate de alienare, nu ati specificat cui va adresati si am presupus gresit.

Sunt foarte de acord ca razboiul nu este solutia insa situatia imi pare mai profunda de atat.
Tatal a trimis pensia prin posta de mai bine de 6 luni, dupa ce a constatat ca fosta sotie vroia inca odata pensia deja platia.

Pensia este trimisa numai prin mandat postal, de atunci situatia fiind din ce in ce mai grava. De la acele putine minute in care putea sa isi vada copila a ajuns sa nu mai stie nimic de ea de peste 2 luni.

Cred ca acum puteti trage si dvs concluzia "daca mama deschide usa doar pentru a lua pensia sau pentru a lasa tatal sa-si vada copilul" .

Am scoate-o pe bunica din ecuatie daca am putea. Din pacate ea este cea care intervine prima chiar si atunci cand raspunde la telefon sau la poarta, mama refuzand orice fel de comunicare. Singura data cand a vorbit a fost in prezenta politiei.

Daca pana si politia a stat de vorba cu bunica o buna perioada de timp in loc sa ceara sa vina mama copilei ... cam cum credeti ca poate proceda tatal?

Abia dupa ce am solicitat EU personal politistului sa o cheme pe mama a facut-o. Tatal poate este emotionat, se pierde, nu a stiut sa ii ceara. Dar eu sunt fix in plus acolo, imi e greu sa intervin. Daca politia nu o face ... ce sa facem noi?

Hotararea inainte de apel nu era definitiva insa era executorie cu privire la programul de vizita si relatia cu minorul. Deci putea apela la executor. Insa nu a facut-o tocmai in ideea de a calma spiritele si a da dovada de buna vointa.

Despre procesul verbal al politiei nu m-am lamurit ... este oblicat politistul sa intocmeasca procesul verbal pe loc sau nu? Stiu ca nu i se va inmana tatalui dar trebuie facut pe loc si semnat de acesta si/sau de martori?