Ridicare de inscrisuri

Ar trebui sa stiti...sau ca sa nu jignesc,ca art. 96,97 cpp.,il gasim in titlul III,cap. I sectiunea VIII din cpp- probele si mijloacele de proba...:)
Ar trebui sa stim ...,ca art 204 cpp,il gasim in PARTEA SPECIALA, titlul; I , capitolul I - urmarirea penala...:)
Ar trebui facuta distinctie intre...valabil pentru penalisti...;):)

Nu m-a interesat acest aspect dar se pot formula motive bine argumentate si intr-un sens si in altul.
Motivarile sunt cele care determina solutia instantei.
Se poate incerca a se invoca...ceva dar fiecare avocat isi face singur apararea.;)

Nu vreau sa imi exprim opinia intrucat pot sustine si intr-un fel si in altul.Asa e cu avocatii.:)

avocat Claudiu Lascoschi

"Unde se aplica legea,numai acolo se face dreptate"-"Ubi ius,ibi remedium"

Sustin punctul de vedere al maestrului Lascoschi motivat de faptul ca dispozitiunile.art .204 c.pr.pen.((Efectuarea unor acte de urmarire in incinta unor unitati) se refera in general la actele de urmarire efectuate in incinta unei unitati din cele aratate in art 145 c.pen,iar al doilea articol de lege despre care faceti vorbire(art.97 c.pr.pen), se refera la "predarea obiectelor si inscrisurilor".Mai mult,in art.97 c.pr.pen.dispozitia legii este imperativa".......orice mijloc de proba este OBLIGATA sa il prezinte si sa il predea sub luare de dovada organului de urmarire penala............."Obiectul actiunii organului de urmarire penala ,in cazul pe care il expuneti,se refera la ridicarea de inscrisuri in scopul obtinerii de dovezi ca scop imediat,fata de obiectul primului articol care se refera la un obiect mai general,cel de efectuare a unor acte de urmarire penala.Mai se pune problema daca in cazul dvs.era deja inceputa urmarirea penala.

Obiectul actiunii organului de urmarire penala ,in cazul pe care il expuneti,se refera la ridicarea de inscrisuri in scopul obtinerii de dovezi ca scop imediat,fata de obiectul primului articol care se refera la un obiect mai general,cel de efectuare a unor acte de urmarire penala.Mai se pune problema daca in cazul dvs.era deja inceputa urmarirea penala.

In cazul de fata, ridicarea de inscrisuri s-a desfasurat in cadrul actelor de urmarire penala aferente unui dosar penal (dupa cum s-a facut si mentiune pe luarea de dovada).
Plangerea penala viza fapte savarsite in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu.
Problema a fost ca eu (c. juridic al unitatii) nu aveam inca consimtamantul conducerii pentru a permite ridicarea de inscrisuri iar politistiii erau foarte insistenti.
De prevederile art. 204 CPP nu stiau si in momentul in care au luat la cunostiinta au contestat faptul ca efectueaza acte de urmarire penala :)
Pana la urma, amenintati cu plangere la procuratura s-au retras si au revenit a doua zi cand le-am confirmat ca am consimtamantul conducerii.

Multumiri pentru pareri!

În conformitate cu prevederile Legii nr. 218 – Legea Poliţiei Romane art.ART. 26(1) Poliţia Română are următoarele atribuţii principale:(…)6. culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite; 7. realizează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, a criminalităţii economico-financiare, a celei transfrontaliere, a infracţiunii în domeniul informaticii şi a crimei organizate;(...)
În dreptul penal, informaţiile pe care le furnizează o probă prin conţinutul său nu pot fi administrate decât prin intermediul unor mijloace prevăzute de Codul de procedură penală, denumite mijloace de probă. Probele reprezintă acele elemente de fapt, realităţi, întâmplări, împrejurări care datorită relevanţei lor informative servesc la aflarea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei penale. Probele sunt entităţi extraprocesuale (există în afara procesului penal), care privesc însă obiectul acestui proces (fapta şi făptuitorul la care se referă procesul), iar prin administarea lor în desfăşurarea procesului penal capătă caracter procesual.
Mijloacele prin care se constată aceste elemente de fapt care servesc ca probă în procesul penal constituie mijloace de probă, fiind de asemenea realităţi extrapenale, dar prin diferite procedee reglementate în cadrul procesului penal devin o categorie juridică procesuală. Calea legală prin care este administrată proba în procesul penal o constituie mijlocul de probă. Probele şi mijloacele de probă, au ca finalitate justa soluţionare a cauzelor penale şi realizarea scopului procesului penal.
Chiar dacă mijloacele de probă sunt stipulate expres de lege, există totuşi libertatea mijloacelor de probă, în sensul că organul judiciar poate folosi oricare din mijloacele enumerate în art. 64 Cod procedură penală pentru soluţionarea justă a cauzei. În prezent, fiecare mijloc de probă în funcţie de specificul său îşi are procedeele sale de administrare.
Însrisurile şi mijloacele materiale de probă au ca procedee de administrare: ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri -art.99 Cod procedură penală-, predarea obiectelor şi înscrisurilor -art.98 Cod procedură penală- , şi percheziţia-art.100 Cod procedură penală-, traducerea şi descifrarea.
Atât probele cât şi mijloacele de probă au ca scop finalizarea corectă a cauzelor penale. Declanşarea procesului penal face ca probele să fie administrate prin mijloace de probă prevăzute de lege. La cererea organului de urmărire penală ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze, art.65 alineatul 2 Cod procedură penală.
Pentru a putea fi folosite ca mijloace de proba în procesul penal, unele obiecte sau înscrisuri trebuie descoperite si stranse de catre organele de urmarire penala, prin intermediul unor procedee reglementate de Codul de procedura penala (art. 96-111).Potrivit art. 96 C.proc.pen., organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectul si înscrisurile ce pot servi ca mijioc de proba în procesul penal. Ridicarea de obiecte si înscrisuri este un act procedural, care presupune cunoasterea, de catre organele judiciare a locului unde se gasesc acestea.
Masura ridicarii de obiecte si înscrisuri se dispune de catre organul de urmarire penala prin rezolutie, iar de instanta de judecata prin încheiere.Legiuitorul a instituit doua modalitati de efectuare a acestei activitati:
- ridicarea la cerere (art. 96, 97, 98 C.proc.pen.);
- ridicarea silita (art. 99 C.proc.pen.)

Ridicarea la cerere consta în luarea obiectelor sau înscrisurilor ce pot servi ca mijioc de proba, de la persoana fizica sau juridica care le are în posesie si care este obligate sa le prezirite si sa le predea, sub luare de dovada, organelor judiciare.

Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un înscris poate servi ca mijioc de proba, retine numai copia.Daca obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face înconditicare sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii. Nerespectarea acestei dispozitii legale constituie infractiune (art. 252 C. pen.). Ridicarea la cerere consta în luarea obiectelor sau înscrisurilor, atunci cand nu au fost predate de bunavoie, la cererea organelor judiciare.
În materie procesual penală există regula generală, că probele pot fi administrate în principiu prin oricare din mijloacele de probă prevăzute de lege. Libertarea acordată organelor judiciare înlătură piedicile ce s-ar ivi în stabilirea unor fapte din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare. Libertatea mijloacelor de probă trebuie folosită în funcţie de natura faptei săvârşite şi de particularităţile concrete ale acesteia, iar în unele cazuri legea obligă expres la folosirea unui anumit mijloc; administrarea probelor necesare dovedirii chestiunilor prealabile se face potrivit materiei căreia îi aparţine acea chestiune, art. 44 alineatul 2 Cod procedură penală.
Ca şi probele, mijoacele de probă nu au o ordine prestabilită ele fiind utilizate în cadrul procesului penal în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, aşa cum prevăd dispoziţiile cuprinde în conţinutul art.63 alineatul 2 Cod procedură penală.
Funcţionalitatea mijloacelor de probă în procesul penal relevă importanţa deosebită a acestora la aflarea adevărului şi la soluţionarea cauzelor penale. Datorită importanţei probelor şi mijloacelor de administrare în procesul penal, legea conferă un spaţiu relevant acestora în Codul de procedură penală şi Codul penal, prin instituirea unui ansamblu de garanţii procesuale referitoare la administrarea probelor, art.68, 83, 85 Cod procedură penală cât şi a unor instituţii cu caracter de constrângere ce pot fi aplicate acelora care încalcă legea cu ocazia administrării lor, art.260 Cod penal şi art.266 alineatul 2 Cod penală.
În ceea ce priveşte cadrul legal al mijloacelor de probă în procesul penal, la art. 64 (5) Cod procedură penală, se introduce, prin Legea nr. 281/2003, un alineat nou, respectiv alineatul 2, în care se prevede expres că “mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Deci, în cazul de fata, ridicarea de inscrisuri s-a desfasurat in cadrul actelor de urmarire penala aferente unui dosar penal (dupa cum s-a facut si mentiune pe luarea de dovada), deoarece plangerea penala viza fapte savarsite in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu.