contract uzufruct viager pentru un fiu

Domnul meu, argumentul juridic este ca mama vinde dreptul sau de proprietate asupra acelui bun deţinut in devalmasie cu sotul si nu bunul propriu-zis sau parte din el.Stiu la ce va referiti. La un moment dat, va muri tata si cei doi fii vor trebui sa imparta ce a ramas de pe urma lui (ca mama nu mai are nimic, atata vreme cat a vandut fiului). Pai, in cadrul acelui partaj, se poate stabili, pe baza de probe, care a fost cota fiecaruia din apartament, insa, sa stiti ca, de regula, la un partaj succesoral obisnuit, se procedeaza cam asa. Un apartament a fost cumparat de la stat, de cei doi soti, in timpul casatoriei. daca nu sunt nici un fel de opozitii, hot.jud.suna de obicei asa.Constata deschisa succesiunea defunctului X.Constata ca mostenitori cu vocatie succesorala sunt X,Y,Z.Constata ca masa succesorala se compune din 1/2 din apartamentul proprietate personala dobandit de defunct, impreuna cu sotia sa in timpul casatoriei, etc.Omul a spus clar ca apartamentul a fost cumparat de cei doi soti de la stat in timpul casatoriei.Nu este vorba de averi monstruoase, ci de un apartament la bloc cumparat de doi soti de la stat. Si contributia sotilor nu inseamna doar bani, ganditi-va ca in procese de partaj bunuri comune, se atribuie cota si sotiei care nu a lucrat niciodata, dar a crescut copii, a spalat, a gatit, a facut curatenie in casa...Nu mi se pare asa complicat cazul dumnealui, mai ales daca are si acceptul tatalui.

Dupa cum spuneam mai sus, mie mi se pare corect ca mama sa poata instraina dreptul pe care il detine, insa tot dupa cum spuneam, profesorii de drept (care nu sunt neaparat niste practicieni, insa sunt profesorii dupa care studiaza toti studentii) spun ca o asemenea vanzare nu se poate realiza intrucat cota devalmasa nu este determinata.
Argumentul dvs nu este juridic, insa este de bun simt.
Atat timp cat mama nu cunoaste care este dreptul sau la modul concret nu il poate instraina, sau instrainarea este cel putin riscanta.
Desigur ca in speta de fata se poate intampla ca celalalt parinte si fratele sa fie de acord, situatie in care nu vad de ce nu ar semna actele si ei.
Iar daca nu sunt de acord, cu atat mai riscanta este o asemenea vanzare itnrucat poate fi atacata de oricare dintre cei doi.

In ce calitate sa semneze celalalt frate un act de vanzare-cumparare intre mama proprietara si celalalt fiu al ei? Eventual tata, in calitatea lui de codevalmas, ar putea fi chemat sa-si dea acordul (de principiu, ca sa zicem asa, pt.ca nici el nu poate dispune asupra dreptului de proprietate al celuilalt).

In primul post pe care il pusesem, vorbeam despre vanzarea de catre ambii parinti a unei cote de 1/2 din imobil catre unul dintre copii cu rezervarea unui drept de abitatie sau uzufruct. Or, in aceasta situatie exista o prezumtie legala ca actul este in fapt o donatie deghizata (art. 845 cod civil). Pentru a se evita aplicabilitatea unei asemenea prezumtii trebuia ca celalalt frate sa dea o declaratie la notar (nu sa semneze actul de vanzare) prin care sa declare ca consimte la aceasta instrainare (art. 845 cod civil teza finala).
Despre acest acord al fratelui vorbeam cand ma refeream la semnarea de cate acesta a actelor tranzactiei, insa poate nu am fost suficient de explicit in ultimul mesaj. Cat despre vanzare, ea tot nu se poate face numai din cota mamei, intrucat nu se cunoaste aceasta cota.
Vanzarea ar trebui facuta de ambii parinti din intregul drept de proprietate asupra imobilului, prin urmare parintii ar ramane cu 1/2 din imobil.