ipoteca legala asupra unui imobil

Ipoteca este de două feluri:
a) ipoteca convenţională, atunci când ia naştere din convenţia părţilor, în formele prevăzute de lege [art. 1749 alin. 2 C.civ.];
b) ipoteca legală, când ia naştere în virtutea unei dispoziţii speciale a legii, fără a fi necesară încheierea unui contract de ipotecă. [art. 1749 alin. (1) C.civ.]. Ex.: ipotecile legale prevăzute de Codul civil ( art. 1753 C.civ. ); de L. nr. 22/1969, modificată prin L. nr. 54/1994; de O.G. nr. 61/2002; de Codul de procedură penală etc.

Potrivit art. 1749 alin. (2) C. civ. , ipoteca convenţională este cea care ia naştere prin convenţia părţilor, cu respectarea formelor cerute de lege. Este un contract accesoriu unei obligaţii preexistente, având ca scop a garanta executarea acesteia.
Cel ce constituie ipoteca trebuie să aibă calitatea de proprietar actual al bunului, deoarece nimeni nu poate dispune de drepturile altuia (nemo plus iuris ad alium transfere potest quam ipse habet sau nemo dat quod non habet). Ipoteca conţine în sine o înstrăinare eventuală, în caz de executare.
Art. 1775 C. civ. prevede că bunurile viitoare nu se pot ipoteca. Interdicţia ipotecării bunurilor viitoare este absolută şi nu este susceptibilă de nici o excepţie.
Contractul de ipotecă este un contract solemn, astfel ipoteca convenţională este valabilă numai dacă este încheiată în formă autentică. Ipoteca convenţională nu este valabilă, dacă prin actul de constituire al ipotecii nu se specifică anume, atât imobilul debitorului asupra căruia se consimte ipoteca, cât şi suma pentru care ipoteca este constituită. ;)