Precizati la antetul datelor personale: "cu adresa de corespondenta electronica aleasa pentru comunicarea actelor de procedura cf. art. 257 (5), art. 259 (1) si art. 289 (5) din CPP modificat si completat prin OUG nr. 3/2014: x@y.z
Daca va ia la intrebari cineva si mai devreme sau mai tarziu se va gasi un "destept" utilizati aceste resurse pentru ca sesizarea instantei se supune regulilor de drept comun, precum dau copy paste dintr-o discutie:
Art. 7 din 544/2001
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.
Nota: am corespondat deja extensiv cu ANAF pe care electronica extensiv, si fara semnatura electronica vizibila, si va reamintesc legea 455/2001:
Art. 9. - (1) Partea care invoca inaintea instantei o semnatura electronica extinsa trebuie sa probeze ca aceasta indeplineste conditiile prevazute la art. 4 pct. 4.
Nu este nevoie de acreditare, evident fiindca poti sa-ti certifici singur semnatura electronica, la fel ca pe cea olograf:
Art. 12. - (1) Furnizarea serviciilor de certificare nu este supusa nici unei autorizari prealabile si se desfasoara in concordanta cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea actelor normative in vigoare.
Art. 3. - Nici o dispozitie a prezentei legi nu poate fi interpretata in sensul limitarii autonomiei de vointa si a libertatii contractuale a partilor.
Motivul pentru care folosesc o semnatura digitala este ca judecatorii habar nu au legea, si se uita daca exista o semnatura olograf doar, ceea ce acum exista
Vad ca e un sait care raspunde la aceste chestiuni punctual:
[ link extern ]
Cod de procedura civila
CAPITOLUL I
Forma cererilor
Art. 148
Condiţiile generale
(2) Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Cod de procedura civila
CAPITOLUL I
Sesizarea instanţei de judecată
SECŢIUNEA a 2-a
Cererea de chemare în judecată
Art. 199
Înregistrarea cererii
(1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.
(2) După înregistrare, cererea şi înscrisurile care o însoţesc, la care sunt ataşate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preşedintelui instanţei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii.
Cod de procedura civila
CAPITOLUL II
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 267
Înscrisurile în formă electronică
Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale.
Cod de procedura civila
CAPITOLUL II
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 268
Rolul semnăturii
(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.
(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.
Nota: aveti cheia publica prin care am semnat electronic petitia, cu care puteti verifica certificatul semnaturii electronice. Toate chemarile in judecata contin precizarea legii prin care dovedesc nu doar ca habar n-aveti legea, ci rea-vointa cu care va incalcati juramantul de a respecta Constitutia si legea, chiar daca va citez legea. Citez din chemarea in judecata:
“
Precizez conform legii ca in cazul petitiei electronice, instanta prin grefier e cea care indeplineste actul de procedura din oficiu de comunicare a copiilor catre parti, de drept prin art. 149 (3)(4) CPC in raport cu art. 154 (6) CPC
[...]
“
Directivele europene sunt obligatorii
[ link extern ]
“Articolul 288 din Tratatul privind funcţionarea UE prevede că directiva are caracter obligatoriu. La fel ca regulamentul european şi decizia, ea este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar. Aceasta este obligatorie în toate elementele sale şi, prin urmare, nu poate să se aplice incomplet, selectiv sau parţial.“
“Directiva are efect direct vertical la expirarea termenului de transpunere. Aceasta înseamnă că persoanele fizice pot invoca textul acesteia în faţa tribunalelor, împotriva statelor membre. În schimb, directiva nu are efect direct orizontal (persoanele fizice nu pot invoca textul acesteia în faţa tribunalelor împotriva altor persoane fizice).
Cu toate acestea, Curtea de Justiţie a stabilit mai multe condiţii astfel încât o persoană fizică să poată invoca o directivă în faţa tribunalelor:
• dispoziţiile directivei trebuie să fie necondiţionate şi suficient de precise;
• directiva nu trebuie să fi fost corect transpusă printr-o măsură naţională până la termenul prevăzut.
“
[ link extern ]
“
Efectul direct nu este prevăzut în mod explicit în niciunul dintre Tratatele
CE, însă a fost consacrat de Curtea de Justiţie în cauza “Van Gend en Loos”
în cadrul căreia Curtea a decis că obligaţiile impuse statelor
membre prin intermediul tratatelor pot fi invocate de persoane, sub formă
de drepturi individuale, în faţa instanţelor naţionale. De asemenea, Curtea
a stabilit în alte cauze că „efectul direct” al unei prevederi din cadrul unui
tratat poate opera nu doar între persoanele de drept privat şi autorităţile
statului, adică aşa-numitul „efect vertical”, ci şi între persoanele de drept
privat, adică aşa-numitul „efect orizontal”
“
“
Totuşi, problema „efectului direct” al directivelor a fost abordată
şi soluţionată de către Curtea Europeană de Justiţie. Întrebarea
dacă persoanele de drept privat pot sau nu să invoce prevederi ale
directivelor, în absenţa măsurilor naţionale de implementare sau
cazurile când o astfel de implementare la nivel naţional este incorectă
sau incompletă a fost soluţionată de Curtea Europeană de Justiţie
în cauza “
Van Duyn
”
1
, în care a hotărât că persoanele de drept
privat pot invoca principiul „efectului direct” (vertical) al directivelor.
“
DIRECTIVA 1999/93/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș