cer informatii interes public casei de pensii la AS sau contencios??

Eu as merge pe nesolutionarea in termen a unei cereri (Legea nr.554/2004)

Ma refer la Art. 49 alin (1) pct a) Legea 263 In sistemul public de pensii se asimileaza stagiului de cotizare si perioadele necontributive, denumite in continuare perioade asimilate, in care asiguratul:
a) a beneficiat de pensie de invaliditate;

" Exista 3 cai de atac in astfel de situatii : reclamaţia administrativă, plângerea în instanta și apelarea la Avocatul poporului.”


Reclamatia se adresează conducătorului autorităţii/instituţiei publice ,in acest caz CNPP
Se formulează în termen de 30 zile de la data la care solicitantul informaţiei a luat cunoştinţă de încălcarea dreptului.
Reclamantul primeşte răspuns la reclamaţia administrativă numai în cazul în care aceasta este admisă. Răspunsul este scris şi se comunică în termen de 15 zile de la data depunerii reclamaţiei şi trebuie să cuprindă atât informaţiile solicitate, cât şi sancţiunile disciplinare luate împotriva celui vinovat de încălcarea Legii 544. Dacă reclamaţia este respinsă, solicitantului nu i se comunică nimic.
în cazul în care doreşte să se adreseze instanţei, solicitantul, indiferent dacă a formulat sau nu reclamaţia administrativă trebuie să o facă în termen de 30 de zile de la data expirării termenelor pentru comunicarea refuzului sau informaţiei, prevăzute în articolul 7 din Legea nr.544/2001.

Plângerea este scutită de taxa de timbru.

În plângere se va cere instanţei să constate că informaţiile solicitate sunt de interes public şi să oblige autoritatea/instituţia publică să comunice în scris informaţiile solicitate. De asemenea, trebuie cerut ca instanţa să fixeze un termen în care informaţiile să fie comunicate solicitantului. Acesta poate cere şi obligarea autorităţii/instituţiei publice la plata unor sume de bani cu titlu de daune morale sau/şi materiale (patrimoniale). Trebuie indicată valoarea daunelor, pentru fiecare categorie, în ce constau, cum s-au produs, cum pot fi dovedite.

Plângerea se adresează, în prima instanţă, numai tribunalului. Este o competenţă materială specială prevăzută expres de Legea nr.544/2001, care derogă de la competenţa materială din contenciosul administrativ.

Competenţa teritorială este alternativă, la alegerea petentului: tribunalul în a cărui rază teritorială domiciliază sau tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul autorităţii/instituţiei publice.

Plângerea se judecă de secţia de contencios administrativ a tribunalului.

Atenţie: aceasta nu înseamnă că se aplică toate regulile şi principiile din legea contenciosului administrativ. Legea nr.544/2001 are caracteristici şi reguli proprii, care diferă şi au prioritate în raport cu legea contenciosului administrativ. O diferenţă a fost deja menţionată şi priveşte competenţa materială. Alte diferenţe privesc caracterul obligatoriu/facultativ al reclamaţiei adminstrative, termenele, taxele etc. O deosebire importantă se referă la problema dovedirii interesului în cauză. În cazul Legii nr.544/2001, este suficientă şi « simpla curiozitate » pentru obţinerea unei informaţii de interes public, ce trebuie să fie la dispoziţia tuturor; solicitantului nu trebuie să i se impună să facă dovada unui interes direct, personal în legătură cu acea informaţie.

Plângerea se judecă în procedură de urgenţă. Aceasta impune instanţei fixarea unor termene mai scurte faţă de regulă, o mai mare reţinere în acordarea de amânări, judecarea şi în timpul vacanţei judecătoreşti, redactarea cu operativitate a hotărârilor.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului (de asemenea scutit de taxe de timbru), care se judecă la Curtea de apel. Termenul de introducere a recursului este cel din dreptul comun, de 15 zile de la comunicarea hotărârii. În acelaşi termen, recursul trebuie să fie şi motivat. Recursul se adresează Curţii de apel, dar se depune la tribunal (la instanţa a cărei hotărâre se atacă), sub sancţiunea nulităţii. Recursul nu se limitează la motivele din articolul 304 cod de procedură civilă, ci are un caracter general. Aceasta deoarece articolul 304/1 cpc prevede că orice obiecţiune cu privire la hotărârea tribunalului poate fi luată în discuţie la recurs.

Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă. Nu mai poate fi atacată decât în cazuri excepţionale pe calea contestaţiei în anulare, a revizuirii sau a recursului în anulare. Instituţiile/autorităţile publice şi regiile autonome au obligaţia de a pune în aplicare decizia.”


Sursa: Apador.

........... Recursul nu se limitează la motivele din articolul 304 cod de procedură civilă, ci are un caracter general. Aceasta deoarece articolul 304/1 cpc prevede că orice obiecţiune cu privire la hotărârea tribunalului poate fi luată în discuţie la recurs.
......
Sursa: Apador

" 17. În acest context, Curtea observă că, în vechea reglementare a Codului de procedură civilă, în art. 304 din acest act normativ, se prevedea că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în anumite situaţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, numai pentru motive de nelegalitate, iar la art. 3041 din acelaşi cod, se stipula faptul că "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele". Ca urmare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă din 1865, soluţia legislativă cuprinsă în art. 3041 a fost eliminată, critica autoarei excepţiei din prezenta cauză fiind motivată din prisma acestui eveniment legislativ, având în vedere faptul că în noua reglementare nu se mai regăseşte corespondentul art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865, iar cum Legea nr. 544/2004 nu reglementează această chestiune, autoarea excepţiei arată că se ajunge în situaţia ca, în materia contenciosului administrativ, prin recursul formulat, să poată fi invocate numai motivele de casare prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, hotărârea atacată putând fi analizată numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie.

18. Faţă de această critică, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Natura juridică a recursului în sistemul căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti a cunoscut modificări de-a lungul timpului, recursul fiind considerat uneori o cale de atac ordinară, alteori, deşi considerat o cale extraordinară de atac, el putea fi exercitat şi pentru motive de netemeinicie a hotărârii, pentru ca în prezent, în noua reglementare a acestei instituţii juridice, recursul să fie calificat ca fiind o cale extraordinară de atac, exclusiv pentru motive de nelegalitate a hotărârii. Prin prevederile art. 488 din Codul de procedură civilă, care consacră motivele de casare ale unor hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a acordat o eficienţă sporită principiului conform căruia recursul este o cale de atac nedevolutivă. Astfel, spre deosebire de vechea reglementare, care instituia posibilitatea examinării cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865, noile norme nu mai prevăd nicio excepţie de la regula mai sus amintită. "

(Curtea Constitutionala , Decizia nr. 747/2014 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 NCPC coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 98 din 6 februarie 2015.)

În general vorbind, o cerere având ca obiect lipsa răspunsului la o solicitare transmisă prin poştă ori prin poşta electronică sau depusă la registratura unei instituţii şi având conţinutul menţionat în primul mesaj este de competenţa secţiei de asigurări sociale a tribunalului în a cărei rază domiciliază reclamantul. La secţiile de contencios administrativ mai ajung astfel de cereri doar din greşeală. După invocarea şi discutarea excepţiei necompetenţei funcţionale a instanţei, ele sunt trimise la secţia de asigurări sociale.

Faptul de a nu răspunde la o solicitare - indiferent de conţinutul său - scrisă pe site-ul unei instituţii sau autorităţi publice nu reprezintă o încălcare a unei prevederi legale şi nu este, deci, de competenţa niciunei instanţe. O cerere de chemare în judecată poate fi exercitată numai dacă autorul acesteia formulează o pretenţie. Pretenţia formulată trebuie să vizeze un drept subiectiv civil recunoscut şi ocrotit de lege, ceea ce nu este cazul aici.

Însă sunt convinsă, domnule aidu, că eu mi-am pierdut vremea scriind paragraful anterior întrucât dvs. veţi încărca rolul instanţei cu o astfel de cerere de chemare în judecată. Ce-aş putea să vă spun altceva decât succes?