cale de atac hotarire divort

Se poate ataca acum in 2009, in justitie, o hotarire de divort pronuntata in 29/03/2004 si care nu sa apelat in termenul legal de 30 de zile din motive obiective? Un avocat imi spune ca da; ca se poate cere repunerea in termen si o contestatie in anulare. Dar altii imi spun ca nu se mai poate face nimic. Asa ca nu stiu cum sa fac ca sa pun lucrurile in ordine, la locul lor si sa se termine cosmarul asta .
Mentionez ca divortul sa judecat si sentinta sa pronuntat in lipsa mea (ca pirit),eu fiind la lucru in strainatate. Atit reclamanta (fosta sotie) cit si fratele ei (care se afla impreuna cu mine in strainatate),au stiut in toate momentele unde ma aflam eu in strainatate cu domiciliul legal (se poate demonstra), dar n-au comunicat justitiei unde sa-mi trimita citatia, din interese ascunse. Am aflat dupa aceea in 2006, din hotarirea de divort, ca citatia sa trimis la adresa din Romania, unde eu am locuit pina in 1996, inainte de casatoria cu reclamanta si de asemenea ca reclamanta a publicat doua anunturi in ziare din Romania. De asemeni nici unul dintre ei nu mi-au comunicat verbal absolut nimic in nici un moment, nici in timpul divortului, nici dupa aceea, de procesul de divort deschis (tot timpul acesta fratele ei imi era vecin, "prieten" si coleg de munca......iar cu ea, vorbeam cel putin o data pe luna la telefon pt ai comunica codul secret pt ca sa poata ridica banii de la Western Union). Am aflat ca sunt divortat abia in martie 2006, cind ea mi-a comunicat ca si-a schimbat numele de familie prin casatorie si ca trebuie sa-i trimit banii pe numele ei nou. Deci cind sentinta era deja irevocabila. Ea nu a luat numele meu cind sa casatorit cu mine in 1997 si deci nu a trebuit sa-si schimbe numele din nou dupa divort. Habar nu aveam ca de fapt banii pe care eu credeam ca ii trimeteam lunar pt intretinerea ei si a copilului, minimum 150€ lunar, erau considerati de fapt ca o super pensie alimentara (care era stabilita de fapt la aproximativ 15€ de catre instanta) incepind cu data cind ea a depus divortul. Chiar si asa cind am aflat de toate astea, I-am trimis in continuare bani, la fel ca si pina atunci, mult m-ai multi decit ar stipula legea. I-am spus ca II las ei si sotului ei in continuare spre folosinta partea mea de 50% din casa si din toate bunurile noastre comune (vreau sa spun ca nici chiar in martie 2006, dupa ce am aflat de divortul ascuns din 2004, nu am verificat actele si am fost ferm convins pina acum in august 2009, cind am decis sa deschid partajul si am facut verficarea la cadastru ca 50% e al meu, cind spre marea mea stupoarea am constatat ca de fapt ea deja isi rezervase 100% doar pt ea inca din 2002 si ca de fapt avea intentii ascunse de divort inca din 2001), cu unica conditie ca ei amindoi sa se poarte foarte bine cu copilul si sa aiba grija de el. Sa divortat idin nou in 2009 de al doilea sot si de asemeni are un al doilea copil cu acesta. In timpul casatoriei mele cu reclamanta sa nascut fiul nostru (1999) si care la divort a fost incredintat mamei reclamantei (in lipsa mea). Mentionez ca reclamanta a cumparat apartamentul nostru cu acordul meu in 2002, dar nu pe numele ei asa cum am acordat pt ca sa fie considerat un bun comun (eu ma aflam in strainatate) si cum mereu am fost convins ca a facut, ci pe numele celuilalt frate al ei, aflat in Romania. Dar de lucrul asta am aflat cind deja era prea tirziu. Apartamentul la trecut apoi pe numele ei in 2004, dupa ce sa divortat de mine, ca bun propriu, deci inainte de a se recasatori din nou. A facut-o printr-o cumparare-vinzare fictiva incheiata cu fratele ei (decedat dupa aceea intr-un accident de circulatie)..
De ce fac asta acum? Am decis sa fac ceea ce trebuia sa fac inca de cind aflasem de divort; sa pun ordine in viata noastra. 1.tutela copilului (o are mama reclamantei pt ca eu nu m-am putut prezenta la proces, 2. linistea familiei mele actuale (m-am recastorit in 2008 si ea anul acesta i-a cerut bani si sotiei mele si a amenintat-o cu denuntii impotriva mea), 3.casa (pt cumparare i-am trimis 12000 asa cum mi-a spus in februarie 2002, dar acum am aflat ca de fapt casa a costat doar 8000. Si pe deasupra ca sa nu intre la partaj, casa inscrisa pe numele fratelui ei. 4.Acum pt mine e o adevarata aventura sa-mi vad fiul (il ascunde) si banii oricit de multi ii trimit, niciodata nu-i ajung. Aceasta luna am decis sa trimit doar banii asa cum stipuleaza legea, pe numele mamei reclamantei (bunica copilului) pt ca pe reclamanta nu pot sa o localizez la telefon s-au la domiciliu. Mentionez ca copilul este la bunici pe toata perioada vacantelor si ca desi mama reclamantei are tutela copilului, ea nu ma lasa sa-l vad si sa petreac timpul cu el motivind ca nu vrea sa aiba probleme cu mama copilului, fiica ei (ii interzice sa ma lase sa vad copilul).

p.s. partaj nu sa facut.

Clarificare. Nu vreu sa schimb decizia judecatorului din 2004, aceea de a ne divorta. Sunt de acord cu divortul, eram si atunci si asta as fi spus si in 2004 daca as fi putut fi prezent la procesul de divort. De altfel ea stia foarte bine asta. Nu era nevoie sa o faca asa pe ascuns. Practic intre noi din cauza conditiilor de atunci nu mai exista o relatie asa cum ar fi normal intre sot si sotie. Eram doar parintii copilului nostru. Nimic mai mult. Vreau sa atac hotarirea de divort doar pt ca: 1.sa cer incredintarea copilului, ceea ce as fi facut si in 2004, pt ca indeplineam toate conditiile) 2.pt ca apartamentul sa intre intre bunurile partajabile, asa cum este corect (am pastrat toate chitantele pt banii trimisi, intre care si cele 4 x 3000€ = 12000€, pt casa. Nu am chitante pt banii dati ei in mina, atunci cind veneam in Romania, sau cind ii mai trimete-am si prin fratele sau sora ei).

Am chitantele ca i-am trimis in decurs de o luna (24/04/2002 - 15/05/2002) 12000€. Dar nu se specifica pe chitante ca banii ca erau pt cumpararea casei. De asemeni am si chitantele de la banii trimisi lunar (intre 60 si 400) toti acesti ani. Casa sa cumparat pe 03/04/2004 pe numele fratelui ei si cu 8000 imprumutati de la el (ea imi spunea ca casa e un chilipir si ca nu se poate astepta pina vin eu cu banii). Banii i-a dat inapoi fratelui pe 15/05/2004 din cei 12000 trimisi de mine. Divortul, ea la deschis pe 06/01/2004 si casa a trecut-o pe numele ei pe 03/12/2004. Fostii proprietari sunt dispusi a povesti in instanta, adevarul; ca au tratat in realitate cu ea, vinzara-cumpararea, ca au primit toti banii de la ea si ca la intrebarea lor catre ea cind au vazut ca va semna fratele ei la notar; "de ce cumpara pe numele fratelui si nu pe numele ei?" ea a raspuns "cum stiti sotul meu este in Germania si nu vreau sa aiba parte la casa asta cind se va intoarce".