Unei PFA i s-a stabilit impozit in plus de plata pe motiv ca nu a avut facturi emise intr-o anumita perioada din an (7 luni consecutive) si nici contracte de prestari servicii active in acele luni, Finantele considerand ca nefacturand nimic mai multe luni, nu a avut nici activitate pe perioada respectiva. Drept urmare,au considerat toate cheltuielile efectuate in acea perioada de “inactivitate” ca fiind nedeductibile, pe motiv ca nu au fost efectuate in vederea desfasurarii activitatii sale.
Exista vreo reglementare / baza legala care sa precizeze expres acest lucru? In Codul Fiscal se precizeaza, printre alte conditii, doar ca, pentru a fi deductibile, cheltuielile trebuie:
a) să fie efectuate în cadrul activităților independente, justificate prin documente;
b) să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
j) să fie efectuate în scopul desfășurării activității și reglementate prin acte normative în vigoare;
Pe motiv ca nu au fost desfasurate in scopul activitatii, in lipsa unor documente care sa demonstreze generarea de venituri in perioadele respective (facturi si contracte), Finantele le-au considerat nedeductibile.
Dar cum se poate demonstra ca, in ciuda faptului ca nu au fost emise facturi, totusi PFA a continuat sa aiba activitate, efectuand cheltuielile in acest scop, neexistand nici o declaratie de suspendare a activitatii in tot acest timp?
Cheltuielile inregistrate de PFA la care se face mentiune sunt de natura combustibilului (dedus doar 50%), telefonului mobil, piese auto (50%), spalat auto (50%), materiale electrice (activitatea PFA-ului este de inginerie si consultanta tehnica).
Care sunt argumentele legale ale PFA-ului in acest caz pentru a contesta decizia Finantelor?