Procesul de divort s-a incheiat in urma cu un an. Am tot sperat sa obtin o intelegere amiabila cu fostul sot pentru bunurile comune (un apartament achizitionat prin credit ipotecar pentru care inca mai avem de achitat 1/2 si un autoturism; fostul sot este totular de credit iar eu coplatitor)
Intre timp fostul sot a reusit prin comportament abuziv sa ma determine sa nu mai folosesc autoturismul proprietate comuna (s-a intamplat sa plec cu masina in oras si sa sune la 112 sa o declare furata desi era de fata cand am plecat!). Acum, prin diferite abuzuri atat asupra mea cat si a copilului minor rezultat din casatorie, incearca sa ma determine sa parasesc locuinta comuna.
Va rog sa ma ajutati cu solutii pentru ce am de facut pentru ca nu mai rezist sa aud copilul ca nu mai suporta sa vada cum tatal ei i-a transformat viata intr-un iad, ca nu are liniste si nu mai poate trai in aceasta casa.
Ma gandesc sa achizitionez o alta locuinta si sa ma mut cu copilul.
Ce repercursiuni pot aparea la partaj daca dupa ce ma mut din locuinta comuna refuz sa mai contribui la cheltuielile acesteia (rata credit bancar si utilitati pe care acum le platim 1/2 fiecare)?
Ce bunuri pot lua din locuinta comuna fara acordul fostului sot?
utilitatile nu aveti de ce sa le mai platiti ca nu consumati.
Pt rate, bineinteles ca neplata acestora o sa va diminueze sulta.
Cereti partajul, puteti face cerere pt ajutor public judiciar , cereti sa i se atribuie casa, creditul si masina si sa va dea sulta cat considerati.
INcercati sa negociati folosind o terta persoana, sansele sunt mici sa ajungeti la un acord singuri. Folositi pe oricine, un mediator, preot, avocat, notar.
Daca nu reusiti, mergeti in instanta.
Pana atunci, daca puteti, contactati un avocat pentru calcul sa vedeti daca si cat este avantajos un partaj in instanta.
Daca va permiteti, mutati-va repede.
Notificati coproprietarul cum ca veti lua cu dv. bunurile comune pe care le folositi dv. cel mai des.
Barbat fiind, am trecut printr-o situatie similara, gasind totusi intelegere si dorinta de incheiere a socotelilor cu demnitate si fara scandal atat la mine cat si la fosta sotie.
Nu reusesc sa inteleg insa abordarea dvs de soldat si recomadarea "cereti sa i se atribuie casa, creditul si masina si sa va dea sulta cat considerati". De ce nu invers?
Domnul fiind imprumutat iar doamna co-debitor inseamna, mai mult ca sigur, ca domnul are o remuneratie mai mare decat doamna. Ambii sunt la fel de implicati in acest contract comercial, fiind o familie la data respectiva.
On-topic, din punctule meu de vedere, o mediere este mai mult decat necesara, apeland la un avocat specializat in acest tip de cazuri (eu am dat intamplator peste un asemenea avocat) sau la un mediator (costuri mai mici).
Oricum se va fi finalizat aceasta situatie, imi pare rau sa aud ca un sufletel mic sufera suplimentar din cauza orgoliilor unor oameni "majori".
Din formularile doamnei, cam asta pare sa doreasca, anume ce a recomandat gi-jane, devreme ce se gandeste sa isi ia o alta locuinta si sa se mute. Copilul sufera, domnul nu vrea sa plece, ce sa faca? Sa stea acolo sa distruga copilul ca sa ia doamna casa la partaj?
Si mie imi pare ca cel mai bun sfat la o prima vedere e sa iasa din partaj si sa-si vada de viata cat mai repede.
O negociere ar scuti si timp si bani, corect.
Am incercat si epuizat toate mijloacele de negociere:
- discutie directa,
- intermediere prin cunostinte comune,
- discutie intre avocatii nostrii cu propunere scrisa din partea mea pentru despagubire platita de mine cu valoare dubla fata de cota parte de1/2 din valoarea de piata estimata a bunurilor comune
- solicitare din partea mea (atat directa cat si prin intermediul avocatilor) pentru orice varianta ar fi considerat fostul sot ca fiind favorabila lui.
Totul fara rezultat, pozitia lui ramanand neschimbata de mai bine de 1 an: nici nu vrea sa plece contra unei sume de bani, nici sa ma despagubeasca si sa pastreze el tot.
Pur si simplu este hotarat sa ne terorizeze si pe mine si pe copil pana renunt si plec de buna voie.
Divort, partaj
cosminilie
suntem de 22 de ani impreunaavem un copil de 21 ani,
in toti acesti ani sotia [inca]a muncit adunat vreo 2 ani ,
eu muncesc din 91 in aceasta casnicie,iar de ... (vezi toată discuția)