Salutare!
Lucrez intr-o institutie publica cu multi angajati (cateva sute) si m-am saturat de notificarile prin care bancile "ne instructeaza" sa poprim salariile oamenilor. Din punctul meu de vedere singurenitul temei in baza caruia eu, institutia publica, pot sa popresc, este o adresa de infiintare a popririi, semnata si parafata de executorul bancar insotita de o copie certificata de pe contractul de credit.
Se intampla insa in practica bancara ca sa solicite clientilor semnarea unui angajament de cesionare a drepturile salariale in caz de ceva, precum si ca angajatorul sa elibereze o adeverinta de venit prin care sa se oblige ca in caz de notificare din partea bancii sa procedeze la poprirea salariului.
Din punctul meu de vedere angajamentul pe care-l semneaza angajatul meu, debitor bancii, nu naste obligatii in sarcina mea ca tert, asa ca nu am temei sa popresc. Si pe de alta parte angajamentul expres al meu ca angajator fata de banca, nu naste obligatii fata de angajat (tert) ca sa popresc legal.
In concret, mi-a venit azi o notificare de cesiune creanta, stampilata de executorul bancar, care prevalandu-se de cele doua tipuri de angajamente enuntate mai sus, ne instructeaza sa poprim salariu. Eu nu cred ca am temei legal pentru asta; voi ce credeti?
Nu are niciun fel de temei. Banca ar trebui in mod legal si constitutional sa urmeze urmatoarea procedura- notifcare catre salariat, api daca nu plateste sa -i faca somatie de plata in instanta ,dupa care sa faca poprire ,dar dupa ce are o hotarare definitiva si irevocabila si dupa ce o depune la un executor judecatoresc.
Corect colega insa cu urmatoarea distinctie: Contractul de credit constituie titlu executoriu conform art 120 din OUG 99/2006, deci sarim peste somatia de plata in instanta.