Carti si iar carti

Nu am sa impartasesc cu voi cartile tehnice, juridice, de psihologie etc pe care cu siguranta multi din bransa le citesc.
Am sa va scriu despre ceva ce am citit de curand, pentru ca este putin posibil ca vreunul dintre voi sa va fi numarat printre cei circa 100 de cititori ai cartilor la care ma refer... Genul este mai putin gustat in prezent si un autor roman actual din domeniu nu stiu sa fi reusit sa se impuna. Este vorba de SF si un autor tanar, din Timisoara - Armand Sperlea, care in romanul Grammii, din care numai 2 volume au aparut pana acum, din lipsa unei sustineri adecvate, a reusit sa creeze un sistem universal de guvernare, un sistem juridic - o lume, un univers, captivante cu adevarat! =D>O potentiala fata a viitorului si o interpretare tulburatoare a prezentului si trecutului cunoscut si necunoscut noua.
Imi pare rau pentru cei care nu pot citi deocamdata acest roman din cauza insuficientei tirajului, de-a dreptul simbolic.
Va urez impresii de lectura placute, oricare ar fi cartea care v-a trezit interesul!

Capra cu trei iezi – recititã.

Citind din nou “Capra cu trei iezi”, ca lecturã obligatorie impusa de dl Horia (fiul meu în vârstã de 2 ani) m-am trezit, fãrã voia mea, cã cercetez mobilul unui omor. Am realizat cã nu citesc o poveste ca toate poveştile ci una care mascheazã sub aparenţa unei fabule pentru copii un miez dur în care se gãseşte descrierea foarte precisã a motivelor josnice ale unui îngrozitor omor.
Pe scurt, lupul este naşul iezilor şi pozeazã ca fiind prietenul caprei care este vãduvã. Iezii îl cunosc destul de bine iar relaţia lor cu lupul este una parţial caracterizatã de ambivalentã afectivã, cel mare e şi atras şi speriat, în acelaşi timp, de lup, doar cel mic e doar speriat.
Capra e oarecum “ în gardã”, are o vagã bãnuialã cã iezilor li s-ar putea întâmpla ceva rãu din partea lupului, cãruia i-a refuzat avansurile sexuale. Ceea ce pare a nu înţelege însã capra este cã lupul urmãreşte sã-i “pape” iezii din douã motive: Ca sã se razbune pentru eşecul avansurilor sale sexuale şi pentru a-şi asigura succesul celor viitoare. Lupul e convins ca este refuzat deoarece capra e prea ocupatã cu creşterea iezilor. Aşadar comite omorul închipuindu-şi cã dacã capra rãmâne singurã o sã-l accepte. Lupul e un fel de maniac sexual al zonei. Nu o urmãreşte doar pe caprã (termen relevat în poveste ca fiind cumva sinonim cu cel de vãduva) ci toate caprele din zonã.
“Un duşman de lup - ş-apoi ştiţi care? - chiar cumătrul caprei, care de mult pândea vreme cu prilej ca să pape iezii”
“Sărăcuţul de mine! zise cel mic. Să nu cumva să faceţi pozna să deschideţi, că-i vai de noi”
“Însă cel mare se dă după uşă şi - să tragă, să nu tragă?”
Notã: Dacã iedul cel mare era atât de convins cã la uşa e “mãmuca”, de ce e nehotãrât şi mai ales de ce se trage dupã uşa ? Cred cã e evident cã toţi iezii ştiu prea bine cine e la uşã, însã iedul cel mare îl priveşte pe lup altfel, (poate ca pe un posibil tatã?) acesta cred cã e şi motivul pentru care încearcã sã-şi convingã fraţii cã la uşã e de fapt “mãmuca”.
“aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi pereţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei”
Notã: Rãzbunarea e evidentã, dacã lupul ar fi acţionat doar din lãcomie acţiunile de mai sus nu îşi au rostul. Eventual, în ipoteza lãcomiei, lupul ar fi încercat sã ascundã omorul. El însã nu numai ca nu-l ascunde ci îl afişeazã.
“Un fior rece ca gheaţa îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul, şi ochii i se păinjinesc. ªi ce era nu era a bine!... Ea însă tot merge pân' la uşă, cum poate, crezând că părerea o înşală...”
Notã: Capra trãieşte cu presentimentul unei catastrofe. Aceasta e şi raţiunea pentru care uşa trebuie deschisã de iezi doar dupã rostirea celebrei “parole”. Altfel ce sens au precauţiile extrem de minuţioase ale caprei ?
“Atunci, grozăvie mare! Nănaşul nostru şi prietenul d-tale, cumătrul lup, se şi arată în prag!”
Notã: Reproşul iedului cel mic e evident: ...prietenul dumitale ... Cu cine te-ai împrietenit, mamã?
“Ticălosul şi mangositul! Încă se rânjea la mine câteodată şi-mi făcea cu măseaua... Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt.”
Notã: Fãcutul “cu mãseaua” e o chestiune atât de evidentã încât “no comment”, iar restul e la fel de clar.
“Ţi-aduci aminte, dihanie răutăcioasă şi spurcată, când mi te-ai jurat pe părul tău?”
Notã: Rãmâne cumva enigmatic conţinutul jurãmântului fãcut de lup. Se referea la protecţia iezilor, la iubire, la cu totul altceva ? Creangã a plecat de mult dintre noi şi nu ne mai poate lãmuri. Când o sã-l întâlnesc o sã-l întreb. Nu ştiu, însã, dacã o sã vrea sã-mi spunã sau o sã o dea pe glumã.
“ªi auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-a mai părut bine!”
Fata de banalitatea povestilor "Scufita rosie" "Alba-ca-Zapada", cu personaje unidimensionale, "Capra cu trei iezi" e de-a dreptul "dostoievskiana".

=D>=D>=D>

In ultimul an de liceu, in pauza de dinaintea orei de limba romana, un elev citea o carte.
Cand a intrat profesorul a ascuns repede cartea in banca, dar a fost vazut si intrebat
Ce citesti? Scoate repede cartea!
Ãăăă... (si scoate cartea)
- Ii dau un 10 "dobitocului". Ii dau un 10 pentru ca citeste ... povesti!
Si a fost singurul elev care a luat un 10 de la acest profesor.

Draga u.b.i.k iti recomand "Micul prinţ" (eu am fost siderata de sensurile noi pe care le-am descoperit citind-o la 30 de ani).

:bow:
Nicoleta, va rog frumos, deseneaza-mi un miel!
"Un rege intelept cere de la supusii lui doar ceea ce pot face, asa ca soarele va rarasi cad ii va veni vremea" - citez din memorie.
Multumesc ca mi-ai reamintit de "Micul print"