Partaj

Buna ziua,
Conform prevederilor art.309 alin 2 C.Pr.Civ, nicio suma peste 250 lei nu se poate dovedi decat cu acte.
Art. 309 C.Pr.Civ.
Admisibilitatea probei
(1) Proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.
(2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.
(3) În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.
(4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:
1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;
2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;
3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră;
4. părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;
5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;
6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.
(5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4).

Stiam aceste texte de lege, intrebarea este daca speta se incadreaza la vreuna din exceptiile prevazute de art. 309 alin. (4)? Va putea admite instanta martori peste inscris daca avocatii partii adverse invoca una din aceste exceptii? Spre exemplu, ca parintii nu puteau sa faca un act cu sotul, fiind ceva imposibil moral.

Problema nu e ca nu au facut act cu soțul, ci ca exista act de vânzare cu un preț pe care l-a dat banca.

gi-jane2 a scris:

Problema nu e ca nu au facut act cu soțul, ci ca exista act de vânzare cu un preț pe care l-a dat banca.

Deci, nu ar fi existat motive pentru justificarea acelui imprumut pentru achizitionarea imobilului, din moment ce in actul de V-C scrie un pret mai mic, care a fost achitat integral prin credit ipoteca, gresesc?

Nu are nicio sansa ca instanta sa admita ca are o cota mai mare sau un drept de creanta pt acea suma. Exista un pret pe contract, ala e luat de bun.. altfel avem de-a face cu infactiuni de fals in eclaratii, fraudabancara, evaziune fiscala din partea vanzatorilor.., asa ca nimeni nu o sa admita ca pretul a fost altul. Chiar daca se poate proba ca printii au dat niste bani copilului lor.. poate asta i-a jucat la pacanele.