Divort si custodie

Stimata doamna, ceeace vi se intampla este copy-paste dupa povestea multor mame de pe acest forum.
Problema cea mai mare pe care o ridicati dvs (dincolo de teama fizica perfect indreptatita )este ca doriti sa cresteti copilul singura, departe de un monstru.
Legislatia nu permite acest lucru, caci se considera ca -parinte fiind al acestui copil-are dreptul de a participa la cresterea si educarea lui, drepturi oferite prin autoritatea parinteasca comuna conferita in general de justitie.
Aceasta se poate restrange la autoritate totala acordata mamei doar in cazuri extreme, daca se dovedeste ca tatal a adus grave prejudicii fizice, morale, psihice copilului.

Cum probabil ca acest lucru nu s-a intamplat la cote alarmante - din ceeace povestiti , si Slava Domnului ca nu fetita a patimit major - singurul lucru care va ramane de facut este sa puneti o distanta cat mai mare intre dvs. si el, o distanta legislativa, astfel incat chiar daca va capata custodie comuna si un program de vizitare, acestea sa fie minime.
Trebuie sa atrageti atentia instantelor asupra agresivitatii, furiei, geloziei si caracterului violent al tatalui fetitei.(poate si asupra unor caracteristici obsesive-dvs stiti asta. )
Intr-o prima faza ,v-as sfatui sa va cautati probe pentru ceeace deja s-a intamplat ( martori care au fost de fata la agresiuni, sau macar la certuri si injurii, persoane care pot vorbi despre caracterul sau violent si gelos).Daca ati putea sa inregistrati vreo cearta (atentie,nu va sfatuiesc sa o provocati doar pentru a va face probe!!! ), instantele accepta probe audio-video.
Pentru scandaluri majore ce degenereaza in violente, chemati Politia prin 112.Acestia au obligatia sa intocmeasca proces verbal-semnat de catre toate partle implicate, nu vi-l vor da dvs, dar la solicitarea de catre judecatori, au obligatia sa-l trimita in instanta.Daca va mai loveste vreodata, lasand semne (vanatai, echimoze ),intr-o prima faza depuneti Plangeri Penale impotriva lui,1) la Politie si 2) la Parchetul Sectorului de care apartineti, apoi scoateti-va certificat Medico-legal . Va puteti apoi adresa unui ONG sau a unei Fundatii care sa aibe ca obiect de activitate apararea drepturior femeilor abuzate si agresate (pe peretii sectiilor de Politie sunt reclame cu adrese ale acestor fundatii) care va vor sprijini cu intocmirea actelor necesare pentru instituirea unui ordin de interdictie (avocat gratuit )si eventual cu o cazare intr-o prima faza (la mama dvs va va cauta in primul rand si v-ar putea face scandal .Daca mama dvs primeste vizitele sale agresive si dvs nu sunteti acolo, nu veti avea ce alimenta).
In intervalul de timp care vi se va oferi ca ragaz prin instituirea ordinului de interdictie, veti putea apela la un avocat pentru a introduce actele de divort si de incredintare a minorului (cred ca este mai bine sa nu introduceti si partajul la aceasta etapa). Cereti incredintarea totala catre dvs , motivand caracterul agresiv al tatalui, caracter care ar aduce grave prejudicii dezvoltarii fizice si psihice a fetitei. Nu cred ca vi se va acorda, dar merita incercat.Martorii despre care vorbeam va pot ajuta sa probati felul agresiv al dansului de a fi.
Cereti stabilirea locuintei fetitei la noua dvs locuinta-casa mamei dvs, acolo se va face de catre Autoritatea Tutelara ancheta sociala, si veti putea sustine ca veti avea ajutorul dansei in cresterea copilului.
Cereti un program restrans de vizitare (nu are legatura cu incredintarea autoritatii parintesti, programul de vizitare se acorda indiferent daca aveti custodie totala sau comuna ) motivat fiind de varsta mica a fetitei, de caracterul violent al sotului si de grija pentru siguranta copilului.(eventual puteti cere program de vizitare sub monitorizarea celor de la Protectia Copilului) .Amanunte legate de aceste aspecte va va oferi avocatul.

Acum, apropos de teama fizica permanent prezenta in viata dvs, va sfatuiesc sa o taiati de la radacina, Fugiti cat mai repede din acest mediu nociv. Nu va trebuie spray-uri paralizante sau electrosocuri ca sa inchideti usa casei dupa dvs. Siguranta dvs si a copilei este mai presus de orice.

(apropos,in timpul si dupa ce se va termina toata tevatura proceselor, sa nu fiti tentata sa-l vorbiti de rau pe tata in urechile fetitei. Copiii au instincte fff bune, nu trebuie noi sa le inoculam parerile noastre, judeca singuri si inca foarte bine. Va cantari ea singurica ce si cum se intampla, daca, dincolo de situatia cu tatal sau,educatia pe care i-o veti oferi va fi una profund morala.
Copiii nu trebuie sa fie invatati sa urasca, Nu trebuie sa-l poleiti pe monstrul despre care se discuta aici, doar sa nu-l vorbiti de rau in urechile ei. Este fata. Nu trebuie crescuta in ideea de a rejecta figura masculina primordiala din viata ei, nu doriti sa devina o adolescenta frustrata si o femeie frigida ce va indeparta toti barbatii din viata ei.De suferit, oricum va suferi, se va maturiza precoce, copiii divorturilor sufera enorm si judeca viata mult mai realist si foarte devreme .Nu va fie frica ca nu va sti sa faca alegerile potrivite ,daca ii dati bagajul moral potrivit. Vorbeste o mama divortata de baiat-si acestia se maturizeaza mult mai greu decat fetele, si chiar si asa, la 14 ani ,parca ar avea 18.
Pe de alta parte, chestia cu alienarea parentala a ajuns atat de departe in instantele romanesti ,incat te scoate pe tine mama responsabila ca fiind cea vinovata , asa ca nu trebuie sa purtati nici in suflet nici in fapt vreo urma a acestei inventate acuze )

Va urez tarie si succes !!