Maxime - Aforisme - Cugetari

Sa cugetam putin despre "geografia" femeii. Sa fi fost femei, barbati sau si/ si, cugetatorii ?

-Intre 18 si 25 de ani, femeia e precum Continentul African: jumatate a fost deja descoperita, cealalta jumatate ascunde frumuseti inca salbatice si delte fertile.
-Intre 26 si 35 de ani, femeia e precum America de Nord: moderna, dezvoltata, civilizata si deschisa negocierilor in schimbul banilor.
-Intre 36 si 40 e precum India: fierbinte,relaxata si constienta de propria frumusete.
-Intre 41 si 50, femeia e precum Franta: usor imbatranita, dar inca atragatoare si interesanta.
-Intre 51 si 60, e precum Iugoslavia: a pierdut razboiul, e tulburata de fantasmele trecutului, dar se lucreaza la reconstructie.
-Intre 61 si 70, ea e precum Rusia: spatioasa, cu frontiere fara patrula. Stratul de zapada poate ascunde mari bogatii.
-Intre 71 si 80, femeia e precum Mongolia : cu un trecut glorios de victorii, dar cu ceva mai putine sperante de viitor.
-Dupa 81 de ani, ea e precum Afganistan : aproape toata lumea stie unde se afla, dar nimeni nu vrea sa mearga pana acolo.

Cugetand despre "geografia barbatului", greu poti accepta ca cel "vinovat" nu este un barbat:
-Intre 15 si 80, barbatul e precum Cuba: guvernat de un singur spirit. Ghici care ? :hugall:

''Temerea de nedreptate a nascut dreptul''. Horatius

''Dreptatea celui tare e fara judecata'' La Fontaine

''Fiecare e convins de dreptatea lui'' Maugham

''Dreptatea fara forta este neputincioasa, forta fara dreptate este tiranica'' Pascal

''Adevarul invinge, indiferent de soarta celor care l-au servit''. Gheorghe Bratianu

''De un singur lucru ii e rusine adevarului, sa se ascunda''. Lope de Vega

''A studia si a nu gandi este o risipa. A gandi si a nu studia este periculos''. Confucius

"Adevar este numai acela simtit si descoperit in tine, prin tine. Nimeni si nicio carte nu te poate face intelept. Te ajuta sa gasesti drumul spre adevarul tau si prin el ajungi la intelepciune. Numai asa ramai tare, neclintit, in calea furtunilor. Ceilalti cumpara adevaruri de unde gasesc si le parasesc, cu usurinta cu care le-au cules, la intaia incercare. Se pomenesc, singuri si slabi, tocmai cand se visau de neinvins."
- George Mihail-Zamfirescu

Pot fi catalogate ca replici ale unor personaje celebre, la intrebari mai mult sau mai putin nevinovate, puse de personaje mai mult sau mai putin celebre, dar care au cu siguranta drept baza, cugetari adanci.

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filozof un cântec la liră.
- Păi cum - exclamă prietenul - mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou ?!
Iar Socrate i-a răspuns:
- Dar când să-l mai învăţ, dragul meu ?

Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzându-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu nişte specialităţi culinare, îi zise în batjocură:
- Cum şi filozofii mănâncă lucruri atât de bune ?
- De ce nu ? Ii răspunse Rene Descartes. Iţi închipui poate că natura a creat lucruri delicioase numai pentru proşti ?

În carnetele sale, Leonardo da Vinci şi-a notat, alături de numeroase schiţe, studii, informaţii şi unele anecdote spuse prietenilor. Iată una din ele:
Un pictor care avea nişte copii foarte urâţi, fiind întrebat cum e cu putinţă ca el, care a pictat tablouri atât de frumoase, are astfel de copii, a răspus:
-Tablourile le-am pictat ziua, în timp ce pe copii i-am făcut noaptea !

Cea mai importantă descoperire atribuită lui Pitagora este celebra teoremă care-i poartă numele: pătratul lungimii ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor. Legenda spune că, dându-şi seama de importanța extraordinară a descoperirii sale, de bucurie, el a dat un mare ospăţ în cinstea zeilor, pentru care a sacrificat o sută de boi, la care au fost invitaţi atât bogaţii, cât şi săracii.
Despre aceasta împrejurare Hegel a făcut o observaţie ironică:
-A fost o veselie şi o sărbătoare a spiritului, pe socoteala boilor !

Soţia filozofului şi matematicianului grec Pitagora era o femeie instruită şi inteligentă. Fiind întrebată după cât timp se purifică o femeie care s-a împreunat cu un bărbat, a răspuns:
-Cu propriul soţ, imediat, cu altul, niciodată.

Talleyrand stătea într-o zi între doamna de Stael şi doamna Récamier, galant cu amândouă, totuşi cu o nuanţă destul de pronunţată pentru cea de-a doua.
- În sfârşit - spuse d-na de Stael, oarecum dezamăgită - dacă am cădea amândouă în apă, pe care ai salva-o mai întâi ?
- O, doamnă baroană - răspunse Talleyrand - sunt sigur că înotaţi ca un înger.

Filosoful francez Fontenelle (1657-1757), nepotul lui Corneille, se duce într-o zi dis-de-dimineaţă în vizită la o doamnă cu care era prieten. Doamna îl primeşte în capot şi se scuză:
-Vedeți, domnule Fontenelle, mă scol pentru dvs.!
-Da, doamnă, dar vă culcaţi pentru altul ! - mormăi supărat filosoful.

Obiceiul marelui dramaturg francez Jean Racine era să-şi declame versurile plimbându-se. Nu de puţine ori uita unde se află şi le recita cu glas tare. Patetismul cu care le spunea mişca de multe ori pe muncitorii care lucrau la palatul Tuilleries. Aceştia credeau despre dânsul că e un om deznădăjduit, care avea de gând să se sinucidă !

Henric VIII, regele Angliei, hotărî să trimită un episcop la Francisc I , regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate. Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie.
-Să nu-ţi fie teamă ! ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea.
- Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei !

Napoleon avea o formulă favorită pentru a-şi exprima dispreţul pentru cineva:
- E penultimul dintre oameni !
Întrebat de ce penultimul, împăratul a răspuns:
- Ca să nu descurajez pe nimeni. :innocent:

Neagu Djuvara - Cateva idei remarcabile.....

1. Uitându-mă în istorie, descopăr că, pe măsură ce eşti mai lăudat când trăieşti, cu atât eşti mai uitat după moarte.
2. Mă întristează că noi nu avem ceea ce scandinavii, după multe secole de educație, au deja în sânge – chestia cu cinstea. La noi, lucrul ăsta nu există de veacuri. De ce? Pentru că am avut o istorie a țării atât de vitregă, că într-adevăr nu puteam să supraviețuim fără să șmecherim… ca să subziști, nu-i așa? În timpul comunismului era (dintr-o perspectivă) justificat să șmecherești ca să subziști. Dacă nu, erai turtit! Masele au ieșit din 50 de ani de comunism cu o mentalitate inconștientă că șpaga, șmecheria sunt un mijloc indispensabil de supraviețuire.
3. Pe Emil Cioran l-am iubit, ce mai tura-vura! Tipul e genial! De aceea mă supără că în România e mai puţin venerat decât Mircea Eliade.
4. Ambiția mă ține tânăr. Din nefericire, nu poți recomanda cuiva să fie ambițios, pentru că asta e o trăsătură pe care o ai sau nu o ai. Dar ca să faci ceva în viață e musai să fii ambițios, să vrei să faci ceva, altfel te prăbușești psihic.
5. Am fost un student permanent.
6. Unul dintre beneficiile celor care învață pe parcursul întregii vieți este capacitatea de a fi cât mai rar depășit de situație – acolo unde muncim sau acolo unde ne aduce istoria.
7. Primul lucru pe care trebuie să îl facem pentru brandul nostru de țară e să scriem istorie cinstită!
8. Îndârjirea mea a fost de a fi un bun student toată viața. Și când am plecat la pensie la vârsta de 68 de ani am venit la Paris și m-am inscris la școala de limbi orientale, am făcut o licență în sârbo-croată. Între 68 și 72 de ani!
9. Naționalismul ăsta exacerbat l-au avut și comuniștii, dar și alții – Iorga, de exemplu, care era un supra-dotat: știți că deține recordul mondial al scrisului: a scris 1.300 de cărți și 13.000 de articole, pe lângă editorialul zilnic din ziarul lui politic. Asta nu există în toată istoria universală! Dar din păcate avea o prejudecată de exaltare a neamului românesc care nu e rentabilă în străinătate! Să știți că nu suntem respectați nu din cauză că n-am jucat un rol important în istorie, ci fiindcă mințim! De aceea nu suntem preluați de către istoricii din occident. De îndată ce vom fi cunoscuți cu o istorie veridică, să vedeți ce repede ne ocupăm locul cuvenit. Noi le umflăm așa de mult, că ajungem să nu fim luați în serios.
10. Adevărata zi de independență a Romîniei este pe 10 mai 1877. Întotdeauna m-am pronunțat cu furie împotriva alegerii zilei de 1 decembrie ca zi națională pentru că nu este ziua când s-a făcut România mare, e doar ziua când două provincii au cerut să fie primite în regatul român. Adevărata dată când România s-a făcut mare, juridic vorbind, e 24 decembrie decretul Regelui că acceptă cele trei, patru cereri de asociere la micul Regat al României. Adevărata zi de independență este pe 10 mai 1877.
11. Necinste nu este doar că furi – e că nu te ții de cuvânt, că nu ești la ora la care spui că ești, că nu-ți faci treaba care trebuie.