Ubi explorari vera non possunt ,false augentur.(Cand adevarul nu poate fi cercetat , sporeste neadevarul ) - Curtius
Temporis filia veritas .( Adevarul este fiul timpului .)-Gellius
No hay cosa que requiera mas tiento que la verdad.(Nimic nu cere mai multa prudenta decat adevarul .)- Gracian
Ergmasin en megalois pasin hadein chalepon.( In infaptuirile mari e greu sa fii pe placul tuturor) -Solon
Ma grdhah kasya svid dhanam ( Sa nu ravnesti averea nimanui )- Ica-Upanisad
Nothing kindles the fire of love like a sprinkling of the anxieties of jealousy. ( Nimic nu aprinde focul iubirii la fel ca stropirea cu nelinistea geloziei .) -Bulwer
Wo der Anteil sich verliert , verliert sich auch das Gedachtnis.(Unde se pierde interesul , se pierde si memoria .)- Ghoethe
Cugetari adanci.
-Daca visul unora a fost ori este, sa ajunga in cosmos, eu, viata intreaga, am visat, sa trec Prutul. (Grigore Vieru)
-E-mailurile lungi şi dese/ Mi-au adus multe succese/ Dar şi e-mailurile scurte/ Mi-au adus succese multe.
-Când necazuri te doboară/ ªi prieteni n-ai să-i strigi,/ Ţine minte sfârsitul nu-i aici/ (Bob Dylan/ Traducere Florian Pittiș)
-Civilizaţia adevărată a unui popor constă nu în adoptarea cu ridicata de legi, instituţii, etichete, haine străine. Ea constă în dezvoltarea naturală, organică, a propriilor puteri, a propriilor facultăţi, ale sale.... Pentru mită, capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe străzi, ocupă funcţii înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie. ( Mihai Eminescu)
-Mergeţi cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni ! (urare getică străveche)
-...Cuvântul a-l ţinea în vreme de grăit şi a-l grăi în vreme de tăcere. (Dimitrie Cantemir)
-Țară de secături, țară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în fața Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti... Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşată de meningită morală. (Octavian Goga în 1916 !) =D>
-Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii. (Acad. Florin Constantiniu)
-Vai de cel ce se sminteşte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala.
Vorbe de duh necurat:
-Compania la care lucrezi trebuie să fie mai importantă decât viaţa personală !
-Mai bine trăieşti cu minciunile noastre, decât să mori cu adevărul în braţe !
-Pacea poate fi, uneori, mai importantă decât Adevărul ! :-/
Cinstea si iubirea de adevar stau foarte bine una langa alta, cinstea este adevar, iar adevarul este cinste.
Cinstea in lucrurile mici este cea mai buna pavaza contra ispitelor celor mari ale vietii.
Cinstea nu cade din cer. Ea se educa in familie. Dar si necinstea se poate educa in familie.
Oamenii devin mai fericiţi când îşi dau seama că mâna de ajutor de care au nevoie se află la capătul braţului lor.
Este foarte usor sa fii bun când esti fericit; dar precum adevarata cinste se verifica când esti sarac, tot astfel adevarata bunatate se dovedeste în fata suferintei.
Niciodata nu esti atât de fericit sau de nefericit dupa cum îti închipui.
Într-o bună zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de acest înțelept de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă.
Imediat cum ajunse la poarta acestuia văzu că nimeni nu-l întâmpină. Pătrunse în micuța casă a înțeleptului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Până și masa era făcută din câteva cărți mai groase puse una peste alta. Locul de dormit era o simplă rogojină pusă într-un colț mai îndepărtat.
Omului nostru nu-i venea să creadă. Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari învățați ai lumii să trăiască în asemenea condiții. Cu siguranță era o farsă.
Totuși, privind chipul plin de liniște al înțeleptului vedea cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe adevărul. Poate înțeleptul fusese jefuit, poate reușea el să facă ceva.
- Fie-mi iertată îndrăzneala, învăţătorule, unde-ţi este mobila ? întrebă omul.
- Dar a ta unde este ? întrebă la rându-i înțeleptul.
- A mea ? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.
- ªi eu la fel, zise înțeleptul.