Maxime - Aforisme - Cugetari

De la Papa Francisc citire

În loc să postim de carne în Post, Papa Francisc propune 15 acte simple de caritate:
1. Salută. (întotdeauna și peste tot)
2. Spune mulțumesc (chiar dacă „nu ar trebui”).
3. Amintește-le celorlalți cât de mult îi iubești.
4. Salută cu bucurie persoanele pe care le vezi în fiecare zi.
5. Ascultă povestea altora, fără prejudecăți, cu iubire.
6. Oprește-te pentru a ajuta. Fii conștient de cine are nevoie de tine.
7. Înveselește pe cineva.
8. Sărbătorește calitățile sau realizările altcuiva.
9. Selectează lucrurile pe care nu le folosești și dăruiește-le celor care au nevoie.
10. Ajută când este necesar, astfel încât celălalt să se odihnească.
11. Corectează cu iubire, să nu taci din frică.
12. Acordă atenție celor de lângă tine.
13. Fă ordine în lucrurile pe care le folosești acasă.
14. Ajută-i pe ceilalți să depășească obstacolele.
15. Sună-ți părinții dacă ai norocul să-i ai.
• Renunță la cuvintele ofensive și transmite cuvinte amabile
• Alungă nemulțumirea și fii plin de recunoștință
• Nu te mânia și fii plin de blândețe și răbdare
• Alungă pesimismul și fii plin de speranță și optimism
• Grăbește-te să-ți pese și fii plin de încredere în Dumnezeu
• Lasă plângerile și încarcă-te cu lucrurile simple ale vieții
• Lasă deoparte tensiunile vieții și roagă-te
• Alungă tristețea și amărăciunea și umple-ți inima de bucurie
• Postește de egoism și fii plin de compasiune față de ceilalți
• Iartă rapid și ia o atitudine de reconciliere
• Renunță la cuvinte și, în tăcere, ascultă-i pe ceilalți.

Era o vreme, în țara asta...
de Marin Sorescu

Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de dimineața și de la ora 15 când la Electro sau Oltcit se anunța începutul sa sfârșitul unei zile de muncă.
Era o vreme în țara asta când cine termina liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect, „domnul inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat”. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate își dădea și lua (dacă îl lua) doctoratul tot orașul se uita la el ca la Dumnezeu.
Era o vreme în țara asta când dacă vedeai o mașină pe stradă știai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut și norocoșii câștigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un județ. Și mai era o categorie cu mașini, cei care lucrau în comerț sau alimentația publică.
Era o vreme în țara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 și 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracul om și merge la doctor.
Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai liniștit să îi ceri o informație, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și trebuia operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic - ca toată lumea în ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni și te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior și zeflemitor la el gândind „ia uite și la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu știu că o duce la dom’ doctor !”
Era o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă și cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor știai că „este unul din ăia de chiulesc sau nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Și ce bătaie lua acasă dacă afla tacsu că a chiulit.
Era o vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar temei, să ți se repartizeze una, ca să te poți însura, să te așezi și tu la casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu și fără casă, că nu erai de viitor.
Era o vreme în țara asta când băieți deștepți erau considerați cei care știau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate și terminau primii. La ei se uita lumea cu admirație: „ăsta e a lui Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la București. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e deștept”.
Era o vreme în țara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat sau ți-a luat copilul la liceu, sau să îl inviți peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.
Era o vreme în țara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine și ieșeai în fața blocului „la una mică cu băieții”. Una mică putea fi o minge, o țigară, o tablă, o bere, o șuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una mică” cu prietenii.
Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moț la bască.
Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucție, acolo unde aceștia erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie „uite mamă, trece armata”.
Astăzi din două în două ore se aud sirenele celor de la ambulanță, de la SMURD, sau de la pompieri care anunță începutul unei nenorociri sau sfârșitul unei vieți sau destin.
Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri și se adună puștoaice pentru „o linie”.
Astăzi nu mai poți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini staționate și șoferi grăbiți.
Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
Astăzi când vezi un polițist pe stradă te uiți speriat să vezi pe cine urmărește sau îl ocolești să nu îți dea vreo amendă așa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un polițist în intersecție, „fluidizând circulația”. Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină.
Când intri la medic, în cabinet, înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat; toată lumea intră cu sacoșe burdușite. Nu se mai uită nimeni chiorâș, toți paznicii știu că ai acolo feșe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operație.
Astăzi când vezi copii de școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet și laptopul, ipodul, ifonul sau tableta.
Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să își întemeieze o familie, doar de bani de la babaci și își întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia așteaptă să fie neveste sau ne vestite la câte cineva, cine nu are câte un „my man” este ori urâtă cu crengi ori „tută”.
Astăzi băieți deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să „se învârtă” sau sunt „băieți de băieți deștepți” care obțin bani ușor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept.
Astăzi când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.
Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în fața blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunși în casă sau pleacă „la țară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți. Nimeni nu mai zâmbește, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toți au pierdut câte un galben și îl caută disperați. Te mir că nu se dau cap în cap.
Astăzi ieși din bloc și după doi pași apare unul cu un cuțit sau un pistol ți-l pune la gât și te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu știai că era prietena lui ?
Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „ăștia au tras în noi în 89” și acum „au pensii nesimțite”.
Oare ce va fi mâine ? Va mai fi țara asta ?

Legi ale moralei şi ale politicii - Pitagora

Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.
Nu încerca să vindeci un popor mare şi corupt: cangrena nu se poate vindeca.
Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari naţiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă, e ceva împotriva firii.
Dintre toate soiurile de dobitoace, cea mai rea e speţa umană ce se cheamă "popor".
Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel, încât să-i dispară curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară !
Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pîrască fapte rele.
Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.
Legiuitorule ! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile !
Legiuitorule! Nu uni credinţa cu morala. Roadele acestei legături nepotrivite nu pot fi decât nişte monştri.
Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli !
Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor, din cauză că oamenii deveniţi "popor" încetează de a mai fi oameni.
Un Senat de 100 de capete e mult prea mult !
Puţini legiuitori, dar înţelepţi !
Puţini războinici, dar viteji !
Puţin "popor" dar mulţi cetăţeni.
Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou !
Supune-te legilor chiar dacă sînt proaste ! Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine !
Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepseşte-l fără să îl înjoseşti !
Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor !
Magistraţi ! Fiti precum în Sparta! La intrarea în tribunale, ridicaţi un altar al Fricii; frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul şi copiii.
Magistratule ! Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice.

Seniori sau viitori seniori !
Ne-am născut în anii 40-50-60-70.
Am crescut în anii 50-60-70.
Am studiat în anii 60-70-80.
Ne-am întâlnit în anii 70-80-90.
Ne-am căsătorit și am descoperit lumea în anii 70-80-90.
Ne-am aventurat în anii 80-90.
Ne-am stabilizat în anii 2000.
Am devenit mai înțelepți în anii 2010.
Și ne îndreptăm decisiv către 2030.

Am trăit atâtea decenii diferite...
Două secole diferite...
Două milenii diferite...
Am trecut de la telefonul operatorului pentru apeluri interurbane, la apeluri video oriunde în lume; am trecut de la cinematografe la YouTube, de la discuri de vinil la muzică online, de la scrisori scrise de mână la e-mailuri și WhatsApp.
De la meciuri live la radio, la TV alb-negru și apoi la HD TV.
Am fost la Video Club și acum ne uităm la Netflix.
Am cunoscut primele computere, carduri perforate, dischete și acum avem gigaocteți și megaocteți în mână pe telefoanele mobile și iPad-uri.

Am purtat pantaloni scurți de-a lungul copilăriei noastre și apoi pantaloni lungi, cu șireturi, bermude etc.
Am evitat paralizia infantilă, meningita, gripa H1N1 și acum COVID-19.
Am mers pe patine, triciclete, am inventat mașini, biciclete, mopede, mașini pe benzină sau diesel și acum mergem cu hibride sau 100 % electrice.
Da, am trecut prin multe, dar ce viață frumoasă am avut !

Ne-ar putea clasifica drept esențiali; oameni născuți în acea lume a anilor 1950, care au avut o copilărie analogică și o maturitate digitală.
Suntem un fel de Yaa, am văzut tot.
Generația noastră a trăit și a asistat literalmente la mai mult decât oricare alta, în fiecare dimensiune a vieții.
Generația noastră este cea care s-a adaptat literalmente la schimbare.
O mare de aplauze tuturor membrilor unei generații cu totul specială, care va fi unică.

Timpul nu se optează ...
Când te uiți ...
Când te uiți ... e deja șase după-amiaza; când te uiți ... deja e vineri; când te uiți ... s-a terminat luna, când te uiți ... s-a terminat anul; când te uiti ... au trecut 50, 60, 70 de ani !
Când te uiți ... nu mai știm unde sunt prietenii noștri.
Când te uiți ... ne-am pierdut dragostea vieții noastre și, acum, e prea târziu să o recuperăm.
Nu înceta, din lipsă de timp, să faci ceva care îți place,... găsește-ți timp!
Nu înceta să ai pe cineva lângă tine, pentru că în curând copiii tăi nu vor fi ai tăi și va trebui să faci ceva cu acel timp și spațiu rămas ! Acea vreme, din păcate, nu se mai întoarce niciodată. Rămâi cu prietenii pe care-i mai ai !

Renunță la ... După ...
După ..., te sun.
După ..., fac.
După ..., spun.
După ..., mă schimb.
Lăsăm totul pentru după, de parcă după ar fi mai bine ... De ce nu putem înțelege că ...
După ..., cafeaua se răcește.
După ..., se schimbă prioritatea.
După ..., farmecul se pierde.
După ..., în curând se face târziu.
După ..., nostalgia trece.
După ..., lucrurile se schimbă.
După ..., copiii cresc.
După ..., oamenii îmbătrânesc,
După ..., ziuă este noapte.
Dupa ..._, viața s-a terminat.
Nu lăsa nimic pentru după …, pentru că, așteptând până după …, poți rata cele mai bune momente, cele mai bune experiențe, cei mai buni prieteni, cele mai mari iubiri.
Amintiți-vă că după ... poate fi prea târziu.
Ziua este azi !
Nu mai avem vârsta de a amâna nimic.

Ai timp să citești și chiar să comentezi/ sa distribui acest mesaj ... sau să-l lași pentru mai târziu (pentru după) și, cine știe, nu-l vei mai putea face public niciodată !

Motto
Mereu împreună,
Încă împreună,
Întotdeauna frați,
Întotdeauna prieteni !

PS Nu stiu autorul. Circula pe internet si mi s-a parut special/interesant pentru seniori !

Ce simtim ca s-a schimbat in noi, cei ajunsi la vasta a 3-a

Intrebat fiind, un prieten care a trecut de 70 și se îndreaptă spre 80 ani, ce fel de schimbări simte în sine, a raspuns:
1. După ce mi-am iubit părinții, frații, soția, copiii și prietenii, acum am început să mă iubesc.
2. Mi-am dat seama că nu sunt „Atlas”. Lumea nu se odihnește pe umerii mei.
3. Am încetat să mai negociez cu vânzătorii de legume și fructe. Încă câțiva bănuți nu mă vor distruge, dar l-ar putea ajuta pe bietul om să economisească pentru taxele școlare ale fiicei sale.
4. Îi las chelneriței mele un bacșiș mare. Banii în plus i-ar putea aduce un zâmbet pe buze. Ea muncește mult mai mult pentru a-și câștiga existența decât mine.
5. Am încetat să le spun bătrânilor că au povestit deja acea poveste de multe ori. Povestea îi face să meargă pe calea memoriei și să-și retrăiască trecutul.
6. Am învățat să nu corectez oamenii chiar și atunci când știu că greșesc. Sarcina de a-i face pe toți perfecți nu este de mine. Pacea este mai prețioasă decât perfecțiunea.
7. Fac complimente liber și generos. Complimentele sunt un stimulent al dispoziției nu numai pentru destinatar, ci și pentru mine.
Și un mic sfat pentru cel care primește un compliment: niciodată, nu îl refuzați, spuneți doar „Mulțumesc”.
8. Am învățat să nu mă deranjez în legătură cu o cută sau o pată pe cămașă. Personalitatea vorbește mai tare decât aparențele.
9. Mă îndepărtez de oamenii care nu mă prețuiesc. S-ar putea să nu-mi cunoască valoarea, dar eu mi-o știu.
10 . Rămân cool când cineva joacă murdar pentru a mă depăși în cursa de șobolani. Nu sunt un șobolan și nici nu sunt în nicio cursă.
11. Învăț să nu fiu jenat de emoțiile mele. Emoțiile mele sunt cele care mă fac uman.
12. Am învățat că este mai bine să renunț la ego decât să rup o relație. Ego-ul meu mă va ține la distanță, în timp ce în relații nu voi fi niciodată singur.
13. Am învățat să trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima. La urma urmei, ar putea fi ultima.
14. Fac ceea ce mă face fericit. Sunt responsabil pentru fericirea mea și îmi datorez asta. Fericirea este o alegere. Poți fi fericit în orice moment, alege doar să fii !
Dilema: de ce trebuie să așteptăm să avem 60 sau 70 sau 80 de ani, de ce nu putem practica asta la orice etapă și vârstă ?

Autor necunoscut