Debitorul trebuie sa conteste starea de insolventa (sau sa o recunoasca) in termen de 10zile de la primirea copiei cererii de deschidere a procedurii insolventei. Daca debitorulcontesta starea de insolventa si contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptulsa solicite reorganizarea judiciara (art. 33alin. 2 din Lg. nr. 85/2006)
Debitorul poate contesta nu numai starea de insolventa, ci si faptul ca, creditorul ar fi indreptatit sa ceara deschiderea procedurii, adica faptul ca ar avea o creanta certa, lichida siexigibila.
La cererea debitorului, judecatorul-sindic ii poate obliga pe creditorii care au introduscererea sa consemneze, in termen de 15 zile, la banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor, pentru a se evita prejudicierea debitorului.
Pentru a rasturna prezumtia de insolventa, debitorul trebuie sa dovedeasca faptul caefectueaza plati curente de salarii, impozite si taxe, utilitati, eventual rate de credit, prinextrase de cont bancar. Nu este suficienta dovada faptului ca debitorul a facut plati sporadice catre creditori, chiar daca ar fi vorba de un numar relativ mare de plati de acest gen. aceata deoarece pauzele in efectuarea platilor constituie tocmai dovada insolventei, iar nu dovada
contrarie prezumtiei de insolventa.
Potrivit dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 85/2006, hotararile judecatorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.
Curtea de apel este instanta de recurs pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic,iar termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede altfel (art. 8 din aceeasi lege).
Recursul trebuie sa indeplineasca conditiile generale prevazute de Codul de procedura civila (sa fie depus la instanta a carei hotarare se ataca, sa fie motivat in termen, sa cuprinda mentiunile prevazute de art. 3022 C. pr.civ....), deoarece dispozitiile Lg. nr. 85/2006 se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila, in masura compatibilitatii lor (art. 149Lg. nr. 85/2006).
Referitor la faptul ca legea insolventei lasa loc interpretarii in sensul ca toate hotararile judecatorului-sindic sunt atacabile cu recurs, in realitate incheierile premergatoare nu pot fi atacate decat odata cu fondul (precum: incheierea de admitere de probe, hotararea de respingere a cererii de recuzare a judecatorului-sindic, incheierea prin care s-au respins exceptiile privind inadmisibilitatea, prescriptia si nulitatea absoluta a actiunii in anulare a
unui transfer patrimonial si s-a stabilit termen de examinare in fond a acestei actiuni).
Avand in vedere ca in materia insolventei, hotararile nu pot fi atacate cu apel, recursul declarat impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul-sindic nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele (conform dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila). Aceasta inseamna ca textul de lege da dreptul recurentului sa critice hotararea recurata si sub alte motive decat cele expres prevazute de art.304 C.pr.civ.
Angajati un avocat specialist in insolventa,cu siguranta va stii ce sa faca...
Succes!
Alex a
Repunerea in termen este un mijloc juridic prin care organul de jurisdictie poate dispune, la cerere sau din oficiu, judecarea sau rezolvarea unei actiuni sau cai de atac peste termenul de prescriptie sau de sisizare prevazut de lege.
Se acorda in mod exceptional, pentru cauze temeinic justificate, care se apreciaza de catre organul de jurisdictie. In cazul repunerii in termen, termenul este de 15 zile de la incetarea impiedicarii; in acelasi termen vor fi aratate si motivele impiedicarii.