rentacred a scris:
Buna ziua tuturor.
Eu am o opinie total diferita celor exprimate de colegi.Insa opinia mea se intemeiaza pe definitia complicitatii asa cum se regaseste ea la art.26 C.pen.
Complicele este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta , in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Complice este de asemenea si persoana care promite inainte ,sau in timpul savarsirii faptei,ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este tinuta.
Din cele descrise de autorul intrebarii nu este vorba de nici o manifestare in sensul celor prevazute la art 26 din C. pen.
Simplul fapt ca a stiut, sau a aflat despre o infractiune de furt nu constituie motiv de incriminare, furtul nefacand parte din categoria infractiunilor a caror nedenuntare este incriminata de codul penal roman.
Eu afirm ca nu se pune in speta probleme complicitatii la infractiunea savarsita, de fapt nu se pune problema vreunei acuzatii.
Pentru dl Lascoschi:pana la scoala de corectie e cale lunga ...
Foarte corect,dupa parerea mea fapta ar intruni cel mult elementele infractiunii de nedenuntare...adica...dupa ce s-a savarsit furtul si autorul intrebarii a considerat ca,faptuitorul nu a glumit atunci cand a spus ca va fura,trebuia sa il denunte autoritatilor competente...in nici un caz nu e vorba de complicitate...Complicitatea presupune realizarea de acte de ajutorare fie anterioare ,concomitente sau posterioare savarsirii infractiunii de catre faptuitor....in acest caz nu e vorba de complicitate,si nici nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de favorizare a infractorului...deci...simplul fapt ca dupa ce autorul intrebarii a constatat savarsirea furtului de catre prietenul sau ,dandu-si seama ca acesta nu a glumit,intruneste elementele constitutive ale infractiunii de nedenuntare,prevazuta de codul penal in art.264
Textul din Noul cod penal aduce si unele modificari de natura terminologica prin instituirea unei obligatii de denuntare a unei „fapte prevazute de legea penala” si nu a unei „infractiuni”, ratiunea fiind aceea ca pentru existenta infractiunii de nedenuntare intereseaza doar tinerea sub tacere fata de autoritati a pregatirii sau comiterii unei fapte periculoase interzise de legea penala impotriva unei persoane, fiind fara relevanta ca fapta respectiva nu a fost inca pusa in executare, ca actele de executare deja comise se afla in faza actelor premergatoare ori a unei tentative nepedepsite de lege sau ca nu s-ar putea angaja raspunderea penala ca urmare a existentei unor cauze de neimputabilitate (de exemplu minoritatea sau iresponsabilitatea).