Întoarcere minor din străinătate

Daca ramane in strainatate cu copilul va fi complicata situatia si va va costa multi bani sa va descurcati pe cale judiciara.
Daca nu veti avea bani ar avea sanse sa ramana cu copilul acolo.

Poate ca o varianta utila ar fi aceea sa ii cereti drept garantie cateva mii de euro ca sa aveti bani de procese in caz de probleme.
Degeaba ati avea proceduri legale la dispozitie daca nu veti avea bani sa uzati de ele.

Daca e serios ati putea rezolva amiabil in acest sens.

Multumesc pentru raspuns.

Eu sunt serios si daca as fi divortat nu as putea sa depun garantie cateva mii de euro. Ca nu ii am. Si am salariu bunicel. Insa aproape nimeni de aici de pe forum nu dispune de niste mii de euro de lasat gaj. Plus ca daca doamna nu mai are chef sa ii dea inapoi, poate dura ani sa-i recupereze. Despre ce vorbim?

Faptul ca doriti sa impiedicati copilul sa aiba o vacanta frumoasa pentru ca va este dumneavoastra teama nu e deloc ok.
Daca doreste in cateva saptamani va suplineste acordul si atunci nu numai ca nu veti primi garantie dar veti si strica relatia cu tatal si veti supune copilul unei presiuni inutile plus niste cheltuieli de judecata pe care le veti suporta.
Copilul nu este un bun care va apartine. Temerile dumneavoastra le gestionati singura. Daca va era teama de apa nu mai invata sa inoate?

Cred ca discutia degenereaza. Cand ma refeream la garantii, ma refeream la proceduri internationale destul de ok si rapide, la mentinerea constanta a legaturii cu tatal si copilul, la faptul ca puteti actiona imediat dupa o procedura dinainte cunoscuta de repiure internationala de minori unde autoritatile statului de destinatie i-ar cauta. Pentru asta, va puteti informa citind pe net, discutand cu un avocat.
Daca stiti dinainte pasii pe care trebuie sa ii faceti, actionati imediat si fetita se poate intoarce pana la inceputul anului scolar cu sanse mari si de modificare a locuintei copilului...

Exista si varianta unei garantii banesti, insa nu as recomanda amestecarea banilor cu partea emotionala a unor relatii de familie la nivel amiabil; instantele insa pot stabili, asta e altceva.

In privinta situatiei doamnei, tot neclar imi este: domnul vrea in vacanta cu fiica dv. in timpul scolii? Caci altfel nu vad ce importanta ar avea ca fiica este la scoala.
In cele 2-3 luni pe an cat lucreaza in strainatate castiga suficient sa traiasca tot anul in acea tara? Merge cu fiica dv. exact in acea tara unde munceste? Are o chirie pe care o achita intreg anul? Etc. etc.

Sunt situatii unde exista indicii ca asa ceva s-ar putea intampla, insa aici imi pare ca imi lipsesc date despre ce v-ar putea crea o teama concreta, reala.

Nu s a referit nimeni aici la copil ca la un bun. Nici ei nu i ar plăcea să fie departe de mamă. Apoi, teama de apă e cu totul diferită, n are nici o legătură cu ce se discută.
Da, se degenerează un pic. Nu am spus că voi cere bani garanție, a fost o sugestie doar. Nu sunt de părere că trebuie să implicăm bani aici. Dar este bine de știut și că astfel de urmări implică și anumite cheltuieli.
Legat de detalii.. nu în timpul anului școlar vrea să plece, ci în vacanță. Nu în aceeași țară, dar a lucrat în mai multe. Nu știu dacă ar câștiga suficient cât pentru un an, sau, probabil, ar lucra mai mult de trei luni, căci n ar mai fi nevoit să se întoarcă la copil în țară, dacă ar fi cu el.
Teama vine și din antecedente. După separare, fetița a stat cu mine. La un moment dat, a luat o într o vacanță de Crăciun și n a mai lăsat o să plece. Noi locuind în orașe diferite, motivul invocat la stabilire domiciliului a fost că ea s a obișnuit acolo și de ce am muta o? Faptul că a oprit o abuziv, nu a contat.

Am citit și despre rapirile internaționale, de când ați specificat prima dată.
Momentan, cred că am înteles care sunt opțiunile.
Mulțumesc tuturor pentru informații.