Divort cu trei copii minori

Vor fi cateva aspecte foarte importante de care instanta de judecata va tine cu siguranta cont:
--starea dvs materiala/financiara
--varsta copiilor (fiindca in cazul copiilor de 1-5 ani sunt sanse mult mai mari pentru mama de a primi custodia lor)
--locuinta ( daca nu aveti o locuinta personala sau macar una inchiriata dar veniturile sa va asigure siguranta locuintei puteti sa va luati adio de la copii)
In instanta nu totul este cum apare la TV! Se arunca cuvinte grele si de multe ori neadevarate , fapt pentru care va trebuie rabdare si curaj!
B-)
SUCCES!
=D>

Oricat de greu vi s-ar parea .. cea mai buna solutie pe care o pot recomanda este sa incercati sa rezolvati toate problemele pe cale amiabila.
Sigur in cazul incredintarii minorilor nu prea aveti cum sa va impacati ... intelegerea dvs. fiind mai putin importanta pentru instanta care e obligata sa urmareasca interesele minorilor -asa cum le percepe instanta-.
Stiu ca in astfel de cazuri comunicarea este cat se poate de dificila si tocmai asta este motivul pentru care ar fi indicat sa va fiecare angajati un aparator .... A-prioric ... sunt neimplicati in aceasta situatie si pot trata divortul dvs. ca un business.
Avocatii, intre ei, pot mai usor incheia tranzactii daca partile ii dau o astfel de ”tema”.
Ar fi bine .. sa incercati sa desfaceti casatoria solicitand instantei sa nu motiveze solutia. Asta ii va da posibilitatea instantei sa nu insiste asupra cauzelor care au generat desfacerea casatoriei. In felul acesta evitati cu totii ”dezvaluiri” jenante in fata instantei si care .. in fond .. nu isi mai au rostul.
In rest ... are dreptate colegul Mihai Grigore.

1. Pentru divortul prin acordul partilor se cer a fi indeplinite cumulativ doua conditii:
- pana la data cererii de divort sa fi trecut ccel putin un an de la incheierea casatoriei;
- sa nu existe copii minori rezultati din casatorie.
Cum aceasta a doua conditie nu este indeplinita, nu exista nici posibilitatea acestui tip de divort.
2. Va ramane varianta formularii unei actiuni de divort pentru motive temeinice.
Este greu si chiar neindicat, daca nu imoral, sa va sfatuim noi ce sa faceti. Este o decizie individuala pe care o veti lua/nu de pe postura unei persoane mature si responsabile avand in vedere faptul ca divortul produce efecte nu doar asupra relatiile dintre cei doi soti, ci si asupra copiilor (trei in speta de fata), precum si asupra bunurilor comune. Banuiesc ca doriti sa va fie incredintati toti cei trei copii; aceasta presupune ca dv. sa fiti in masura sa le asigurati intretinerea, cresterea si educarea. Veti obtine, cu siguranta, si pensie din partea sotului - 30% din veniturile acestuia. Faceti-va socotelile si daca veti ajunge la concluzia ca va veti putea descurca de una singura (in conditiile in care casnicia dv. chiar nu mai poate continua!) procedati in consecinta. Insa incercati sa excludeti din start orgoliile personale ranite/nu! Multa intelepciune!

In general ,astfel de situatii creaza tensiuni intre parti.Tensiunile create sunt resimtite in mai toate cazurile si de minori,mai ales de cei cu cu sensibilitati afective.Imi aduc aminte despre un presedinte de instanta,judecator de marca care intreba la conciliere pe sotii care aveau copii,daca ei au crescut cu ambii parinti.Este punct de vedere pertinent ,dar nu obligatoriu.In general ,oamenii responsabili cumpanesc intre libertatea lor si repercusiunile pe care aceasta ar avea-o fata de minori.In astfel de situatii solutionarea capatului de cerere privind incredintarea minorilor este un alt izvor de tensiuni.Se efectueaza o ancheta sociala,sunt audiati in Camera de consiliu,de catre magistrati,minorii care au implinit 10 ani ,pentru a-si manifesta preferintele la care parinte sa fie incredintati
In situatii nefericite-si exista acestea-minorii pot fi impartiti intre cei doi parinti,si despartiti.In cazul dvs.,situatia este ingrata pentru ca din punct de vedere financiar,nu puteti fi independenta.In caz, minorii ar fi incredintati tatalui.Celelate situatii v-au fost prezentate excelent de dl.av.Mihai.
Parerea mea,daca conteaza...incercati sa va impacati ,sa cautati un"modus vivendi".Pentru a reusi,primele conditii ar fi sa deveniti independenta din punct de vedere financiar si sa aveti un spatiu locativ propriu.
Mai asteptati,vedeti cum evolueaza lucrurile si "aranjati-va" intr-un fel pe scara sociala,pentru a avea eventual venituri mai mari.Este foarte greu pentru o femeie singura , care trebuie sa se imparta intre munca si educarea ,ingrijirea copiiilor.
Sa speram ca ratiunea va prevala si veti lua cea mai buna hotarare pentru dvs,dar si pentru copii in principal.

Sa speram ca nu se pune problema audierii vreunuia dintre copii in camera de consiliu (experienta de cele mai multe ori traumatizanta) avand in vedere faptul ca aceasta casnicie are doar 8 ani vechime, fiind, deci, putin probabil ca vreunul dintre copii sa aibe peste 10 ani. In alta ordine de idei, eu am inteles ca aveti un loc de munca, acum aflandu-va in concediu pentru cresterea copilului, problema fiind aceea ca sotul are un salariu mai mare decat al dv. Daca e sa privim partea plina a paharului, cu cat veniturile sotului sunt mai mari, cu atat pensia acordata copiilor va fi mai mare...