Nu este vorba doar de programul de vizitare ci de deciziile care se iau cu privire la copiii nostri.
Avem amandoi responsabilitatea si datoria sa ne interesam ca copiii, cazul de fata locuiesc in conditii adecvate.
Si nu este doar locuinta mamei este si locuinta in care locuiesc copii mei. Daca ar sta singura acolo ar fi doar treaba ei. In acelasi timp este vorba de copii pe care ii avem impreuna si deciziile care ii afecteaza pe ei trebuiesc luate in comun. Si da, vreau sa inspectez conditiile de trai ale copiilor mei. Dvs in locul meu nu ati vrea sa stiti in ce conditii locuiesc copiii dvs minori?
Lasand pt moment parerile personale, legea este destul de clara:
Art 496:
(2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.
(3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.
(4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.
(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Art. 497
Schimbarea locuinţei copilului
(1) Dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte.
(2) În caz de neînţelegere între părinţi, hotărăşte instanţa de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.
Articolul 18
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
Articolul 36
(1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.
(3) În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi.