Codul de Procedură Penală, Art.184 ”(1) În cazul infracţiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 şi 16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodată termenul de prezentare în vederea examinării.”
versus
Codul de Procedură Penală, Art.99
”(2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.”
Constituția României, Art.23
”(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.”
Dicționar juridic
”expertiză = mijloc de probă care se dispune, la cerere sau din oficiu, de organul în drept (instanţă de judecată sau organ de urmărire penală) când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoştinţele unui expert sau, în cazurile prevăzute de lege, ale unui specialist dintr-un anumit domeniu. Judecătorul recurge la cunoştinţele expertului, fără ca prin aceasta expertul să i se substituie.”
Chiar dacă Instanța civilă, Instanța penală sau Parchetul dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, măsura dispusă nu este obligatorie pentru cetățeanul în cauză.
Chiar dacă este dus la IML prin mandat de aducere, are dreptul de a refuza să fie supus expertizei, are dreptul de a nu coopera sub nici o formă cu medicul legist psihiatru.
Iar discernământul unei persoane nevinovate nu poate fi raportat la momentul săvârșirii infracțiunii, întrucât nu a săvârșit infracțiune în nicio formă.