O faptă penală poate fi justificată din oficiu, fără ca persoana acuzată să fie obligată s-o justifice?

Sunt nuante fine cele care se refera la justificativ/justificativa si justificabil/justificabila si in principiu, textul de lege citat (art.107(2) c.pen.) nu are nimic de-a face cu restul comentariului care-i urmeaza, adica textul de lege se refera la cu totul si cu totul altceva decat ideile exprimate in mesajul dvs.

Insa, asa ca o curiozitate, ce ati vrut sa spuneti prin "însușirea unui bun mobil pe nedrept este o infracțiune justificată din oficiu, întrucât utilitatea bunului respectiv este recunoscută." ?

Răspundeți la întrebarea pe care am pus-o, și vă veți da seama de legătura dintre comentariul meu și acel articol.
Ca să vă lămuriți, vă dau câteva exemple:
X și-a însușit un aliment (ca să mănânce), comițând o faptă penală
X și-a însușit o haină (ca să se îmbrace), comițând o faptă penală
X și-a însușit o sumă de bani (ca să cumpere), comițând o faptă penală
Însușirea acestor bunuri este justificată prin utilizarea lor la scară largă, deci ar trebui ca acel articol să prevadă justificarea din oficiu. La cum este formulat acum art.107 din CP, justificarea unei fapte penale rămâne la aprecierea instanței sau, în primă fază, la aprecierea organului judiciar(art.184,CPP), depinzând numai de convingerile acestora.
Actualmente, în cazul în care se pronunță o măsură de siguranță împotriva inculpatului, s-ar putea să fie necesar ca inculpatul să-și dea cu părerea despre o faptă pe care n-a săvârșit-o niciun moment. Deși pare absurd, nu este! Erorile judiciare sunt prevăzute de lege, deci ele există, dar acest fapt nu scuză abuzul de puterea judecătorească.
Justificarea din oficiu a unei fapte penale nu exonerează de răspunderea penală, ci din contră.

La intrebarea pe care ati pus-o dvs nu se poate raspunde pentru ca este o intrebare care nu are legatura cu notiunile din drept, chiar daca dvs vi se pare ca exista o legatura. Iar termenul acela de fapta nejustificată din art.107(2) cod penal, nu are legatura cu exemplele pe care le-ati insirat dvs (cu X care isi insuseste un aliment, o haina, o suma de bani) si se refera la cu totul si cu totul altceva. Si in plus, cauza justificativa a unei fapte penale, tocmai ca, exonereaza de raspunderea penala, adica taman pe invers decat ati inteles si tradus dvs acel art.107 cod penal.

În art.107 faptă penală nejustificată se referă la lipsa unei motivații rezonabile a faptei, justificarea fiind necesară pentru sancționarea făptuitorului conform încadrării penale a faptei. Aici justificarea nu reprezintă o cauză justificativă care să anuleze caracterul penal al faptei.
Art.107-110 CP prevăd măsuri de siguranță în cazul în care se îndeplinesc anumite condiții, printre aceste condiții fiind și fapta nejustificată.

Fapta penală nejustificată nu se referă la lipsa unei motivații rezonabile a faptei, ci fapta penală nejustificată se referă fix la inexistenta unei cauze justificative, adica cu alte cuvinte doar daca nu exista cauze justificative se pot lua masuri de siguranta fata de persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala, pentru ca daca fapta este justificata, adica exista cauze justificative, atunci nu se pot lua masuri de siguranta conform art.107 cod penal.

P.S. Stiu (sau cel putin presupun), pe dvs va intereseaza problema mai veche cu masurile de siguranta versus expertiza medico-legala psihiatrica (de la art.184 cpp), insa problematica respectiva tine de cauzele de neimputabilitate, nu de cauzele justificative si, ca atare, masurile de siguranta de la art.107 cod penal se pot lua fata de o persoana care a savarsit, spre exemplu, o fapta penala in stare de iresponsabilitate, insa nu se pot lua si fata de o persoana care a savarsit, de pilda, fapta in stare de necesitate. Imi dau seama ca nu-i chiar simplu de priceput daca nu exista la baza un minim de cunostinte juridice, insa lucrurile stau asa cum va spun eu. Daca apreciati ca post-scriptum-ul nu priveste discutia, ignorati-l.