O faptă penală poate fi justificată din oficiu, fără ca persoana acuzată să fie obligată s-o justifice?

Dacă măsurile de siguranță s-ar lua față de persoana care a comis o faptă penală pentru care nu există cauză justificativă, aceste măsuri ar trebui aplicate tuturor persoanelor care au comis fapte penale pentru care nu există cauză justificativă (în mod nediscriminatoriu). Dar atunci cui i se mai pot aplica sancțiuni conform încadrărilor penale? Un singur articol nu poate anula toate celelalte prevederi ale codului, iar în practică se procedează tot cum am spus eu.

adica cu alte cuvinte doar daca nu exista cauze justificative se pot lua masuri de siguranta fata de persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala

”Măsurile de siguranță se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.”
Aplicarea în mod defectuos a acestui articol, de către instanța penală, încalcă prevederile constituționale.
Exemplu: Se presupune că A și B au comis, fiecare, câte o faptă penală pentru care nu există cauză justificativă (conform Art.18 din CP). Pentru A instanța dispune o măsură de siguranță cu caracter medical, iar pentru B dispune sancțiunea prevăzută de Codul Penal pentru acea faptă (tot nejustificată).
Constituția României, Art. 16
”(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

MirceaW a scris:

Aplicarea în mod defectuos a acestui articol, de către instanța penală, încalcă prevederile constituționale.

Asa este si pe cale de consecinta, aplicarea corecta a acestui articol, nu încalcă prevederile constituționale, cu asta sunt de acord.

Aplicarea corectă încalcă alte prevederi constituționale (articolele 22 și 23 din Constituția României).
Aceste măsuri se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată; deci se iau indiferent dacă persoana are discernământ sau nu, indiferent dacă persoana suferă de vreo boală sau nu, indiferent dacă există cauze de neimputabilitate sau nu.
Aceste măsuri se pot lua și față de persoana care a comis o faptă penală având cauze de neimputabilitate, însă nu se iau doar față de aceasta.
Concluzie: Datorită acestui articol nicio faptă prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune, deci consecința ar fi nulitatea Codului Penal.

trandafir2 a scris:

Insa, asa ca o curiozitate, ce ati vrut sa spuneti prin "însușirea unui bun mobil pe nedrept este o infracțiune justificată din oficiu, întrucât utilitatea bunului respectiv este recunoscută." ?

Dacă folosiți un anumit bun(să zicem încălțăminte) puteți înțelege motivul pentru care cineva și-ar însuși un astfel de bun, deci asta înseamnă că fapta este justificată(nu că are cauză justificativă).